Testament si Flori de mucigai - Tudor Arghezi Bacalaureat

+ este poetul care menţine el mai bine balanţa dintre tradiţional şi modern, în sensul că:

* prin debutul târziu a reuşit să preia toate elementele importante din curentele anterioare - romantism şi simbolism - şi să-şi propună conştient un program de revoluţionare a artei poetice şi a limbajului („Vreau să învăţ a scrie pe dedesubt")

* după apariţia volumului „Cuvinte potrivite", într-un articol intitulat „Ars poetica", Arghezi încearcă explicarea strategiei sale poetice: „Am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie; cuvinte care asaltează ca viespile, sau te liniştesc ca răcoarea, cuvinte- fulgi, cuvinte-cer, cuvinte-metal"

+ elementele tradiţionaliste vizează forma discursului liric (supus elementelor de prozodie - de cele mai multe ori);

+ postura eului liric; postura poetului tradiţionalist ia mai multe forme:
* fie se face vocea întregului popor; poezia este rodul suferinţei tuturor, iar personalitatea sa este disipată (persoana I singular este înlocuită cu persoana I plural)
* fie ia postura de martir (imitatio Christi), în sensul că se sacrifică pentru fericirea celor mulţi
* fie ia postura unui revoluţionar din perspectivă socială. Îşi asumă sarcina moralizatoare prin opera sa care trebuie să devină un semnal pentru dreptatea socială (pedepseşte prin opera lui pe cei care au asuprit şi îi face nemuritori pe cei ce au suferit). Acestea spre deosebire de poetul modernist care este un însingurat / alienat / claustrat aflat în căutarea răspunsurilor despre cunoaştere; despre poziţia lui în lume. Cel mai tare se vede în ciclul „Psalmi" (poezii filozofice religioase), unde, obsedat de absenţa tatălui biologic caută sprijin în tatăl ceresc, absorbind cele două tipuri de atitudini / teologii: dialectică, apofatică)

+ Totul se rezolvă printr-o continuă „nehotărâre" / oscilaţie (îndrăzneşte asemeni marilor gânditori creştini să-l caute pe Dumnezeu - tocmai pentru că crede în el. Opus dogmei.

B. Elemente moderniste

+ poetul modernist: însingurat / alienat / claustrat

+ estetica urâtului
* din această perspectivă este considerat un inovator şi modernist, prin valorificarea categoriilor negative
* oferă drept de cetăţenie literară cuvintelor de la periferia limbii (aduce cuvinte din argou, limbajul popular (imprecaţii) şi le oferă valenţei noi artistice) (!)
* procesul se cheamă CONVERSIA categoriilor estetice şi cuprinde nu doar valorificarea limbajului obişnuit în artă, ci şi schimbarea surselor de inspiraţie şi a mijloacelor artistice (modalităţilor de creaţie)

+ în această lumină, poetul este un meşteşugar care „se chinuieşte să urce pe brânci", „pe coate cu luceferi" spre idealul propus (!)
(*) Blaga „pe umeri cu Luciferi"

+ mai mult, poetul este câteodată părăsit de tot ce înseamnă inspiraţie divină
+ se vede pe sine ca o simplă verigă în lanţul existenţial (preia de la precedesori, modelează, desăvârşeşte şi transmite mai departe)
(a) „Testament" - artă poetică (argheziană (tradiţionalistă))