Tema jocului reflectata in literatura

Jocul este o activitate umană,complexa.El este principala preocupare a copiilor,care le oferă o sumă de impresii ce contribuie la îmbogaţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţa,măreste capacitatea de reţinere,stimulând memoria,capacitatea de concentrare şi de supunere la anumite reguli,capacitatea de a lua decizii rapide şi de a rezolva situaţii .Într-un cuvânt ,jocul dezvoltă creativitatea.Făra el ,realitatea ar fi mai greu de suportat,pentru că nu doar copii se joaca,ci toţi oamenii,ba chiar si animalele .

Referat Tema jocului reflectata in literatura
Jocul este o temă frecventa in literatură,el fiind abordat din perspective ficţionale şi nonficţionale de o serie de autori cunoscuţi .Ca reprezentanţi ai textelor literare in proza sunt : Ion Creanga în " Amintiri din copilarie " ;Mark Twain în "Aventurile lui Tom Sawyer şi Huckleberyfin" ,J.K.Rowling in fascinantele sale cărţi despre "Harry Potter" şi in versuri : Tudor Arghezi in "Tablouri Biblice " ; Ion Barbu in poemul "După melci ",iar ca reprezentanţi ai textelor nonficţionale cei mai cunoscuţi scriitori sunt : Johan Huizinga şi Roger Callois .
Astfel,Tudor Arghezi abordeaza tema jocului in "Tablouri Biblice",inspirându - se din Vechiul Testament şi oferind cititorului o viziune personală asupra modului cum au fost creaţi primii oameni ,cum au săvârşit păcatul şi cum au fost ei pedepsiţi de către Dumnezeu.Autorul păstreaza coordonatele textului biblic ,folosindu - le ca suport pentru crearea unui univers diferit ,conform viziunii sale ludice.
Tudor Arghezi afirmă că jocul a stat la baza creaţiei şi că Dumnezeu a creat lumea jucăndu - se.Acest lucru îl regăsim în poezia "Adam şi Eva" ,unde autorul ne spune că Adam a fost creat din "praf şi niţeluş scuipat " şi că acesta a ieşit "cam somnoros " din pricina aluatului ,care era greşit .Tot din necesitatea de a se juca o zamisleşte şi pe Eva ,însă la facerea acesteia păstrează viziunea biblică .Alături de cei doi ,Domnul nu se mai poate plictisi şi cutreieră impreună toată grădina Raiului .
Existenta fericită pe care prima pereche umană o duce in paradis este evidenţiată in poezia "Porunca".Aceasta se datorează faptului că "nici taţi,nici mame,nici dădace " nu îi cicăleau pe cei doi,singura lor preocupare fiind aceea de a aştepta " doar pomii să se coacă. ".Însă într-o zi ,Domnul "se arata incins in curcubeu " ,începând să îşi ia adevratele sale atribuţii şi stabileşte prin întâile sale porunci o interdicţie : Adam şi Eva nu se pot atinge de roadele pomului pentru că vor fi pedepsiţi.
Ca toţi copiii,ei doi încalcă cuvântul părintesc şi pleacă să guste din acel pom " plin de must " ,cum ne spune şi poezia "Porunca" .Datorită faptului că Dumnezeu este omniprezent,sunt prinşi asupra faptului .Comportându-se din nou ca nişte copii,aruncă vina unul pe celălalt şi din această cauză Domnul se mânie . Aşa cum le-a promis ,le aplică o "pedeapsă crâncenă şi dreaptă " : "Din Raiul dulce şi din tihna buna , / Domnul i-a dat afară ,in furtună " .
Tot din perspectivă nonficţională ,Ion Barbu abordează tema jocului in poemul "Dupa melci ",ilustrând consecinţele jocului nevinovat ale unui copil.Intenţia autorului este de a sensibiliza şi emoţiona cititorul ,adresându - se afectivităţii şi de aceea el foloseşte un limbaj figurat : "o mogâldeaţă ","ghem vărgat şi ferecat " etc.
Întâmplarea se petrece in timpul postului Paştelui ,într-o zi când un grup de copii pleacă in căutare de "ierburi noi ,crăiţe,melci ".Ei caută si găsesc un melc cu care un copil vrea să se joace .De aceea ,el ii spune un descântec pentru a - l determina sa iasă din cochilie.Descântecul îşi face efectul iar peste pădure se lasă seara.Copilul se sperie de intuneric şi fuge acasă,părăsind melcul.Acesta este cuprins de frig şi moare .A doua zi ,copilul se întoarce in pădure ,sperând ca melcul să fi supravieţuit ,dar găseşte urmele unei tragedii.El incearcă sa învie melcul ,dar totul este zadarnic ,pentru că acesta este mort şi îngheţat .
Acest joc are efecte tragice pentru melc,deoarece acesta moare şi grave pentru copil deoarece este cuprins de remuşcari ,jocul fiind totodată o experienţă de cunoaştere,care-i marchează inocenţa.