Specificul bucatariilor internationale

"Specificul bucatariilor internationale"
Printre cele mai importante probleme pe care viaţa le-a pus în faţa oricărei fiinţe, aceea a procurării şi pregătirii hranei a fost şi va rămîne pentru totdeauna de mare importanţă. O scurtă privire aruncată asupra dezvoltării istorice a omenirii ne va dezvălui cu uşurinţă faptul că, împreună cu uneltele de producţie, modul de pregătire al hranei indică locul pe scara civilizaţiei.
"Specificul bucatariilor internationale"

Referat Specificul bucatariilor internationale
"Specificul bucatariilor internationale"

Gradul de civilizaţie al unui popor este fără îndoială în directă legătură şi cu felul său de a se hrăni. Se ştie că omul primitiv se hrănea fie cu vânaturi, carne sau peşte, fie cu fructe, ierburi şi rădăcini şi toate aceste alimente erau consumate în starea în care erau procurate sau erau pregătite într-un mod cu totul rudimentar.

"Specificul bucatariilor internationale"
În decursul secolelor, cu cât omul a ajuns la o treaptă mai avansată de civilizaţie, cu atât hrana lui a devenit mai variată şi mai completă, iar felul de pregătire şi de păstrare a alimentelor, mai diferit şi mai complicat.

"Specificul bucatariilor internationale"
De asemenea, se poate spune că nu există un mijloc mai bun pentru păstrarea sănătăţii - prin sănătate înţelegându-se perfectul echilibru morfologic şi funcţional al organismului - decât o hrană echilibrată.

"Specificul bucatariilor internationale"
Bucatarie italiana

Bucătăria italiană este un amestec de culori, arome şi savori greu de descris, dar apreciate cu multă bucurie şi plăcere de mereu veselii şi guralivii peninsulari, precum şi de turiştii care vizitează Italia în toate sezoanele anului.

"Specificul bucatariilor internationale"
Aromele puternice, exotice nu sunt foarte îndrăgite; în schimb, este apreciată combinarea subtilă de gusturi autentice, fără excese şi fără complicaţii inutile. Italienii sunt cei mai mari consumatori de paste din lume - în medie, fiecare italian consumă 28 kg de paste pe an .

Pentru aperitive există o mare varietate de mezeluri. Felurile principale de mâncare se compun din supe (cu fructe de mare, legume, ciuperci), risotto, escalop de viţel cu măsline, peşte, crustacee, asezonate cu sosuri aromate cu ierburi mediteraneene inegalabile.

Cât despre dulciuri, iată biscuiţii preparaţi din aluaturi cu făină de migdale sau alte fructe, cremele răcoritoare,renumitul Panettone care seamănă atât de mult cu cozonacul nostru şi, să nu uităm, renumita îngheţată atât de specială.

Bucatarie spaniola

Bucătăria spaniolă este alcătuită dintr-o mare varietate de feluri de mâncare, varietate datorată diferenţelor de geografie, cultură şi climă dintre regiunile acestei ţări. Istoria bogată a Spaniei, şi influenţele culturale au dus la naşterea unei bucătari unice cu litreralmente mii de reţete şi arome. Rădăcinile ei sunt mediteraneene iar peştele şi fructele de mare sunt ingrediente de bază.

Bucătăria spaniolă produce mâncăruri consistente şi picante, cu numeroase mirodenii care fac să se şteargă gustul specific al ingrendientelor carnate. Ca exemplu avem ardei copţi cu aluat şi caşcaval. Alte mâncăruri tradiţionale sunt paella (orez cu fructe de mare); tortilla (cartofi, ou şi ceapă prăjite în tigaie sub formă de omletă). Simplitatea mâncărurilor spaniole se datorează mirodeniilor precum şofranul, cu gustul său rafinat.

Pentru condimentarea supelor şi salatelor se foloseşte uleiul de măsline care este, potrivit dieteticienilor, cea mai sănătoasă grăsime alimentară. Cel mai adesea se preparămâncăruri din peşte, fructe de mare, păstăioase şi orez.

Deserturile spaniole diferă puţin de la regiune la regiune. Sunt preferate cremă din ouă şi lapte, tartele cu fructe, budincă de orez, torrijas (pâine prăjită franţuzească), turron (un desert de Crăciun cu migdale şi miere) şi bineînţeles churros.

Bucataria franceza

Bucatăria franceză este cea mai rafinată si apreciată din Europa si poate chiar din intreaga lume. Franta este un paradis culinar, iar arta culinară este un cult, având o traditie de câteva secole de rafinament si excelenţă.

Orice bucătar vă poate spune că mâncarea franţuzească nu tolerează "scurtături" în domeniu. Reţetele în sine rămân constante şi clasice, deoarece se bazează pe măiestria sosurilor şi aluaturilor. Bucătarii trebuie să acorde maximă atenţie celei mai simple preparari a unui fel, ceea ce se traduce prin ignorarea timpului acordat.

Faima bucătăriei franceze este dată de aşa-numită "haute cuisine"-un stil culinar elaborat, care necesită multă migală şi cele mai bune ingrediente. Aceste specialităţi franceze de renume mondial se găsesc doar la restaurantele de lux, concentrate în special în jurul capitalei Paris şi au preţuri exorbitante.

Brânza constituie un element caracteristic al mesei franceze, este servită la prânz şi la cină pe tavă de lemn. Uriaşa diferenţiere regională a Franţei, precum şi climatul schimbător, peisajul, diversitatea raselor animalelor crescute, îşi găsesc imaginea în numeroasele tipuri de brânză, în număr de circa 370.

Melcii îşi datorează popularitatea în bucătăria franceză lui Antoine Carem - creatorul „Elogiului bucătăriei franceze". ". Aceste mici moluşte, preparate cu unt, usturoi şi pătrunjel, au devenit aşa de populare, încât au fost create farfurii speciale cu adâncituri pentru melci şi cleşti cu ajutorul cărora se ţine cochilia fierbinte, făcând posibilă înfigerea furculiţei cu doi dinţi în melc.