Sistemul digestiv

FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Tractul gastro-intestinal asigurã aportul continuu de apã, electroliþi si substanþe nutritive necesare organismului. în vederea realizãrii acestor functii, este necesarã: 1. deplasarea alimentelor prin tractul alimentar; 2. secretia sucurilor digestive si digestia alimentelor; 3. absorbtia produsilor de digestie, a apei si a electrolitilor; 4. circulatia sângelui prin segmentele tubului digestiv în vederea transportului substantelor absorbite; 5. controlul acestor functii prin intermediul sistemului nervos si endocrin.

Referat Sistemul digestiv
Majoritatea substantelor întâlnite în alimente au o structurã chimicã complexã, diferitã de cea a constituientilor organismului, si nu pot fi preluate ca atare din naturã. E suferã, în prealabil, transformãri mecanice, fizice si chimice. Totalitatea acestora reprezinsi digestia alimentelor. Prin digestie, principiile alimentare sunt descompuse în molecule simple, fãrã specificitate biologicã, iar acestea pot fi absorbite la nivelul mucoasei intestinale
În tubul digestiv existã enzime specifice pentru fiecare tip de substantã organicã Astfel, proteinele suferã actiunea enzimelor proteolitice (proteaze), care le desfac pânã la aminoacizi. Glucidele cu moleculã mare sunt scindate de cãtre enzimele amilolitice (glicolitice) pânã la stadiul de glucide simple. Lipidele sunt hidrolizate de cãtre enzimek lipolitice (lipaze).

DIGESTIA BUCALÃ

La nivelul cavitãtii bucale, cât si al altor organe digestive, existã o activitate motorie si una secretorie. Activitatea motorie a cavitãtii bucale constã din masticatie si timpil bucal al deglutitiei.

Masticatia este un act reflex involuntar, ce se poate desfãsura si sub control votat tar. Organele masticatiei sunt oasele maxilare, mandibulare si dinþii (organe pasive), precum si muschii masticatori ai limbii si ai obrajilor (organe active). Prin masticatie, alimer : introduse în cavitatea bucalã sunt tãiate si transformate în fragmente mai mici.
Rolurile masticatiei: 1. Fragmentarea alimentelor, ceea ce determinã: a. facilitarea deglutitiei; b. cresterea suprafetei de contact dintre alimente si enzimele digestive. 2. Amestecarea alimentelor cu produsul de secretie al glandelor salivare, ce are ca rezultate: a. initierea procesului de digestie a amidonului sub actiunea amilazei salivare; b. initierea procesului de digestie a lipidelor sub actiunea lipazei linguale; c. lubrifierea si înmuierea bolului alimentar. 3. Asigurarea contactului cu receptorii gustativi si eliberarea substantelor odorante care vor stimula receptorii olfactivi, aceastã stimulare initiind secretia gastricã.
Activitatea secretorie a cavitãtii bucale se datoreazã glandelor salivare
Saliva este secretatã, în principal, de trei perechi de glande salivare: parotide (localizate lângã unghiul mandibulei; sunt cele mai mari si produc o secretie apoasã), sublinguale si submandibulare (ultimele douã secretã o salivã ce conþine o cantitate mai mare de proteine, deci secreþia va fi mai vâscoasã). Glande mai mici existã, practic, în toatã cavitatea bucalã; cele linguale secretã lipaza lingualã.
Compozitia salivei. Zilnic se secretã 800 - 1500 ml salivã, solutie apoasã ce contine electroliti si proteine. Concentratia electrolitilor si osmolalitatea variazã cu debitul secretiei, dar, în general, comparativ cu plasma, saliva este hipotonicã; contine concentratii mai mari de K+ si HCO, si mai mici de Na+ ºi CI". în salivã se gãsesc douã tipuri de proteine: 1. enzime: a amilaza salivarã (ptialina) si lipaza lingualã; 2. mucina, glicoproteinã ce lubrifiazã alimentele. Saliva mai contine substante bactericide (lizozim) si unii produsi de catabolism (uree, acid uric); reprezintã si o cale de eliminare din organism a unor virusuri.
Functiile salivei: 1. Protectia mucoasei bucale prin: rãcirea alimentelor fierbinti, diluarea eventualului HC1 sau bilei ce ar regurgita în cavitatea bucalã, îndepãrtarea unor bacterii. 2. Digestiv: saliva începe procesul de digestie al amidonului si al lipidelor, a amilaza produce digestia chimicã a amidonului preparat; astfel, în prezenta ionilor de clor si a apei, amidonul este hidrolizat în trepte pânã la stadiul de maltozã. Aceastã enzimã va fi inactivatã de pH-ul intragastric scãzut. Lipaza lingualã începe degradarea lipidelor, actionând atunci când acestea se gãsesc în cavitatea bucalã, stomac si portiunilor superioare ale intestinului subþire. 3.Lubrifierea alimentelor usureazã deglutitia; umectarea mucoasei bucale favorizeazã vorbirea. 4. Excretia unor substante endogene si exogene. 5. Elaborarea senzatiei gustative prin dizolvarea substanþelor cu gust specific si suprafatã receptivã a analizatorului gustativ.
Ca urmare a transformãrilor din cavitatea bucalã, alimentele sunt omogenizate, imbibate cu mucus si formeazã bolul alimentar.
Deglutitia cuprinde totalitatea activitãtilor motorii ce asigurã transportul bolului alimentar din cavitatea bucalã în stomac. Este un act reflex ce se desfãsoarã în trei timpi.
Timpul bucal (voluntar). în momentul în care alimentele sunt gata pentru a fi înghitite, ele sunt în mod voluntar împinse în faringe datoritã presiunii pe care o exercitã limba prin miscarea ei în sus si posterior asupra palatului moale. De acum încolo, procesul deglutitiei devine în întregime, sau aproape, un act automat si, în mod obisnuit nu mai poate fi oprit.