Sistemul decizional inperspectiva managementului sportiv

In managementul sportiv, menirea actului decizional consta in directionarea constienta a activitatii economice si sociale a structurilor sportive. Prin continutul, natura si rolul sau, decizia se afirma ca nervul vital al managementului economiei unitatii. Infaptuirea deciziei constituie un proces de schimbare a realitatii, a resureselor naturale, financiare si umane de care dispune unitatea, contribuie la modificarea sitemului obiectiv de nevoi si, implicit, la realizarea optimului economico-social al structurii sportive. Perfectionarea managemenutului structurilor sportive, solutinarea complexa a marilor probleme economice si sociale, intreaga activitatea manageriala curenta si de perspectiva este legata intr-un fel sau altul de adoptarea si realizarea deciziilor

Referat Sistemul decizional inperspectiva managementului sportiv
Decizia reprezinta o veriga in procesul managerial. In acelasi timp, decizia constituie punctul lui nodal, momentul sau culminant.
Expresie concreta a functiilor managementului sportiv, a obiectivelor unitatii, decizia reprezinta mijlocul prin care se infaptuiesc obiectivele. Subordonata obiectivului, decizia contituie actul prin care se hotaraste o anumita linie de conduita pentru atingerea obiectivului. In fapt decizia apare ca o solutie aleasa de manager, din mai multe variante posibile, pe baza unor informatii semnificative, in scopul coordonarii si reglarii activitatilor subordonate, precum si al controlului si previzionarii lor. Rezulta, deci, ca decizia apare ca un proces implicit prin care un titular de functie face o analiza si alegerea ce afecteaza comportarea altor titulari de functii si contributia lor la realizarea obiectivelor.
In procesul managerial al structurilor sportive, cu ajutorul deciziilor se stabilesc obiectivele derivate din plan si modalitatile de realizare a acestora, programele corespunzatoare, se armonizeaza actiunile si comportamentele executantilor, se adopta perfectionarile si corecturile necesare pentru desfasurarea eficienta a activitatii structurilor sportive.
Functionarea economiei structurilor sportive in conses cu imperativele optimului economico-social se afla in stransa dependenta de calitatea procesului decizional. Sunt frecvente situatiile cand adoptarea unei decizii poate crea o deschidere in practica manageriala si, in aceasta situaite, decizia joaca rolul uni instrument de directionare si formare a viitorului structurii sportive. Tot cu ajutorul deciziilor managerul exercita o influenta activa asupra formelor concrete ale relatiilor sociale ale salariatiilor cu patronatul, le schimba in anumite limite, astfel ca ele sa contribuie intr-o masura sporita la dezvoltarea si cresterea fortelor de productie si la satisfacerea cat mai completa a nevoilor sociale.
Rolul deosebit al deciziei in este subliniat de faptul ca prin intermediul ei se determina locul fiecarei verigi organizationale a structurii sportive, a fiecarei subunitati si a fiecarui salariat la solutionarea sarcinilor preconizate. Tot cu ajutorul deciziilor se coordoneaza in spatiu si in timp resursele si se asigura ritmicitatea in realizarea sarcinilor de plan.

 

Tipologia deciziilor manageriale

Clasificarea deciziilor manageriale prezinta o deosebita semnificatie teoretica si practica.
Deciziile pot fi clasificate in functie de nivelul de elaborare, continutul si domeniul de aplicare, gradul de cunoastere a fenomenelor manageriale, sursa de elaboreare etc. Alegerea criteriilor de clasificare este determinata de nevoile teoretice si practice ale managementului unitatii economice.
Privind actiunile din punct de vedere al continutului functional, deciziile manageriale se pot diviza in decizii de planificare, organizationale, de coordonare, de stimulare si control. Cu toate acestea, in fiecare decizie putem distinge functia dominanta a mangementului.
In raport cu nivelul de elaborare, deciziile se clasifica in stategice, tactice si operationale. Deciziile strategice stabilesc orientarile de perspectiva, in sensul ca se refera la o perioada mai mare de un an, se adopta in colectiv, vizeaza ansamblul activitatii economice a structurii sportive sau principalele sale componente si urmaresc realizarea obiectivelor fundamentale sau a celor derivate de gradul 1. Deciziile tactice traduc in viata obiectivele derivate de gradul 2 sau specifice, au in vedere o perioada mai mica de un an si se refera la o activitate sau subactivitate a structurii sportive. Ocupandu-se de solutionarea problemelor curente, deciziile operationale sunt, de regula, decizii repetative, de rutina, se refera la perioade scurte, de maximum cateva saptamani, se adopta de cadrele de conducere medie sau inferioara din structura sportiva, vizeaza indeplinirea obiectivelor specifice si individuale, sau a atributiilor si sarcinilor.
In functie de certitudinea atringerii obiectivelor distingem decizii certe, incerte si de risc. In cazul deciziilor certe, poate fi anticipata cu precizie evolutia variabilelor implicate, acestea pot fi controlate, iar realizarea obiectivelor poate fi urmarita cu maxima concretitudine. Spre deosebire de prima grupa, la deciziile incerte evolutia variabilelor poate fi anticipata cu aproximatie, acestea sunt putin controlabile, iar posibilitatea de realizare a obiectivelor urmarite nu prezinta suficienta concretitudine. In cazul deciziilor de risc, probabilitatea realizarii obiectivelor este redusa, evolutia variabilelor este dificil de anticipat, desi o parte din variabile pot fi controlate.
In legatura cu deciziile de risc, pentru a preveni transformarea posiblitatii de risc in realitate, urmata de consecintele financiare respective apar necesare masuri pentru prevenirea aparitiei consecintelor negative. Dintre acestea mentionam: a) crearea unui fond special de acoperire a actiunilor afectate de un grad mare de incertidudine; b) contractarea de asigurari impotriva unor riscuri; c) divizarea riscurilor, respectiv evitarea unor legaturi unice-exclusive; d) folosirea prognozei economice si a cercetarii operationale; e) experimentarea la scara redusa a solutiilor asupra carora s-au luat decizii; f) pentru operatiile care se intind pe o perioada mai lunga sa se stabileasca mai multe variante care sa poate fi aplicate la momentul potrivit.
Dupa sfera de cuprindere a decidentului, putem clasifica deciziile in: individuale si colective. Deciziile individuale se adopta de catre un singur cadru de conducere, potrivit unor norme care stabilesc limitele interventiei respective. Spre deosebire de aceasta, deciziile colective au un caracter mai larg, in care sunt angajate politica structurii sportive si implicit dezvoltarea si progresul ei. Se adopta la nivelul adunarii generale a actionarilor sau ai imputernicitilor mandatati sa reprezinte interesele capitalului de stat, consiliului de administratie si comitetului de directie, constituie modalitatea de realizare a managementului participativ si implica un efort si un timp superior pentru elaborare. Are caracterul unui act de creativitate in grup, iar adoptarea lui asigura cunoasterea opiniilor existente intr-o anumita problema si a argumentatiilor corespunzatoare. Sub aspect functional, activitatea colectiva in luare deciziilor poate varia de la simpla conlucrare, pana la participarea colectiva efectiva.