Simbolismul in poeziile Plumb si Lacustra - Bacalaureat

(*) Simbolismul

- apare în Franţa ca reacţie la romantism şi parnasianism, în sensul că se ridică împotriva idealizării mai ales a naturii
(*) Parnasianismul cultivă formele fixe şi consideră natura ca fiind expresia perfecţiunii

- de aici Macedonski a preluat forme parnasiene în ceea ce numim Poema rondelurilor

- Critica consideră simbolismul românesc drept o absolutizare a romantismului

Referat Simbolismul in poeziile Plumb si Lacustra - Bacalaureat
- Macedonski teoretizează simbolismul, fără să reuşească să facă poezie simbolistă, parnasianismul este ca şi inexistent, iar George Bacovia, începând cu anul 1916 face poezie simbolistă cu puternice elemente moderniste (expresioniste)

- reprezentanţii simbolişti francezi de la care se exprimă mai ales Macedonski, dar şi poeţii secolului al XX-lea sunt: Moreas, Mallarmes, Verlaine, Boudelaire („Florile răului" - estetica urâtului - cultivată la noi de Arghezi în volumul „Flori de mucigai")

- categoria fundamentală este simbolul implicit, alături de sugestie, există şi mijloace specifice de obţinere a analogiilor şi semnelor multiple

- rezultă tehnica corespondenţelor, dar ca efect sinestezia (o imagine se construieşte prin analogii: vizând mai multe simţuri; de la Boudelaire existând un cod de culori pentru fiecare vocală)

- de aceea există ca ţintă muzicalitatea exterioară

- Replici preluate la francezi:
* „a sugera - iată visul"
* „poezia va fi numai muzică şi imagine" - Malarmais
* „poezia viitorului va fi numai muzică şi culoare" - Macedonski
* „poezia să ne vorbească mai mult despre frunze decât despre oameni" - imaginea să materializeze o idee, nu un sentiment

- Macedonski teoretizează versul simfonic

- Cromatica ar trebui să fie obţinută prin amestecul de culori / senzaţii.
* la Bacovia - culori compozite de tipul alb - negru - plumburiu, roş - albastrul - violet;
* roşul şi albul care la romantici reprezintă puritatea, jertfa eroică aici devine semn al impurităţii sau dezagregării materiei. Ex. Zăpada noroitătă etc. - ducerea în derizoriu a valorilor romantice, inclusiv a posturii eului liric care nu mai are forţa demiurgică de a crea un univers compensatoriu, ci rămâne prins între două senzaţii / realităţi / lumi