Securitatea postei electronice

De-a lungul evoluţiei sale, Internetul a trecut prin mai multe etape. La început, a fost o reţea militar?, creată de US DoD (Department of Defence - Ministerul Apararii Statelor Unite). Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a introduce un grad ridicat de redundanţă, astfel încât distrugerea unei părţi a reţelei să nu afecteze funcţionarea restului reţelei. Perioada urm?toare a aparţinut comunitaţii stiinţifice şi academice. Oamenii de ştiinţă au folosit reţeaua pentru a comunica între ei, pentru a distribui informaţii, pentru a face cunoscute rezultatele cercet?rii. Etapa actuală este cea a utilizării publice a Internetului, pe baze comerciale.

Referat Securitatea postei electronice
Dintre toate serviciile Internetului, poşta (sau mesageria) electronica (e-mail în engleză, dar din ce în ce mai mult şi în română) este cea mai simplă şi cea mai raspândită. Trebuie spus aici ca poşta electronică nu este apanajul exclusiv al Internetului: există reţele locale sau de arie largă private care dispun de sisteme de mesagerie electronică. De asemenea, majoritatea BBS-urilor permit utilizatorilor proprii să corespondeze între ei. Din perspectiva utilizatorului, folosirea acestor sisteme este similară cu utilizarea sistemului e-mail din Internet, exceptând modul de formare a adreselor şi, desigur, faptul că în aceste sisteme nu se poate comunic? decât în cadrul organizaţiei respective. Dar expansiunea Internetului este foarte rapidă şi majoritatea acestor sisteme sunt deja conectate la Reţeaua Globală.
Cu siguranţă mulţi dintre noi folosim cu dezinvoltură poşta electronică. Există însă mulţi care încă nu au avut posibilitatea, interesul sau poate curajul să-i cunoască avantajele. Cert este că, în scurt timp, e-mail-ul va deveni un instrument indispensabil pentru oricine.
În multe privinţe, functionarea poştei electronice se aseamănă cu serviciile poştale obşnuite. Analogia este extrem de expresivă. În general, fiecare dintre noi suntem clienţii unui anumit oficiu poştal, de regulă cel mai apropiat de locuinţă. Fiecare dintre noi avem o cutie poştală acasă şi/sau o casuţă poştală la oficiul poştal, identificate printr-o adresă. Oficiul poştal deserveşte o anumită zonă, strict delimitată, deci un număr bine precizat de adrese.
În cazul poştei electronice, rolul oficiului poştal este jucat de un calculator (de regulă o maşină Unix sau Windows NT) care rulează un program numit (la modul generic) server de e-mail. Suntem clienţii acestui server dacă dispunem de un cont pe acest server. Aceasta implică faptul că avem o adresă e-mail prin care putem fi identificaţi şi un spaţiu de stocare unde sunt memorate mesajele (mailbox - cutie poştala).
Un oficiu poştal are doua interfeţe: una spre clienţii săi (corespunzatori adreselor care-i sunt arondate) si una spre ansamblul sistemului poştal. Prima interfaţă implică distribuirea corespondenţei sosite spre clienţii oficiului şi preluarea corespondenţei acestora în vederea expedierii. A doua interfaţă o reprezintă relaţia directă sau indirectă (prin intermediul altor oficii poştale, oficii de triere etc.) cu celelalte oficii poştale.
În mod analog, serverul de e-mail dispune de două protocoale diferite, corespunzătoare acestor interfeţe. Astfel, comunicarea cu clienţii se face, în marea majoritate a cazurilor, prin protocolul POP3 (Post Office Protocol 3), care asigură distribuirea mesajelor (acesta este termenul prin care ne referim la o scrisoare electronica) recepţionate către clienţii proprii cărora le sunt destinate şi preluarea mesajelor expediate de aceştia. Interfaţa cu alte servere de e-mail din Internet se face prin protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), prin care serverul recepţionează şi expediază corespondenţa clienţilor sai în şi din Reţeaua Globală.
De regula, utilizatorul are de-a face cu un singur server de e-mail (altfel spus: serverul POP3 si serverul SMTP rulează pe aceeaşi maşină). Este însa posibil ca expedierea să se facă printr-un alt server SMTP. Analogia cu poşta obişnuită este evidentă: nu suntem obligaţi să trimitem scrisorile prin intermediul oficiului poştal căruia îi suntem clienţi. Le putem expedia de oriunde, dar le putem primi doar acasă.
În ceea ce priveşte îns? securitatea, poşta electronic? nu ofer? condiţiile ideale. Mesajele pot fi interceptate, voit sau din eroare, de c?tre persoane neautorizate sau de c?tre administratorii sistemelor de calcul. În cele mai multe versiuni de sisteme, UNIX, derivate Berkeley, incluzând şi pe cele de pe Sun, este folosit programul sendmail pentru a recepţiona şi trimite poşta. Versiunile mai vechi de sendmail au unele deficienţe privind securitatea, permiţând penetrarea în sistem, obţinerea unor drepturi de acces şi activarea unor programe sau scripturi în mod ilegal. O astfel de deficienţ? a fost folosit? de c?tre Viermele Internet.