Scurt istoric al aparitiei prezumtiei nevinovatiei

Scurt istoric al aparitiei prezumtiei nevinovatiei
Primele elemente embrionare ale prezumţiei nevinovăţiei apar încă în sec. XVII într-o serie de documente cum ar fi: petiţia drepturilor din 1628 şi Habeas Corpus Act din 1679, conform cărora tribunalelor le-a fost încredinţat controlul asupra reţinerilor şi arestării cetăţenilor.
Scurt istoric al aparitiei prezumtiei nevinovatiei

Referat Scurt istoric al aparitiei prezumtiei nevinovatiei
Scurt istoric al aparitiei prezumtiei nevinovatiei

În conformitate cu Habeas Corpus Act la cererea arestantului sau oricărei alte persoane tribunalul era obligat să emită un mandat de aducere a arestatului, putând hotărî fie trimiterea lui în închisoare, fie punerea lui în libertate, cu sau fără cauţiune.

Scurt istoric al aparitiei prezumtiei nevinovatiei
Petiţia drepturilor avea ca obiect garanţia împotriva arestărilor şi confiscărilor de bunuri fără respectarea procedurii de judecată normală. Aceste acte fiind formulate în termeni generali, de prevederile lor au beneficiat în mare parte cei avuţi. Pe de altă parte garanţiile date nu se extindeau la crimele împotriva statului.

Scurt istoric al aparitiei prezumtiei nevinovatiei
Elemente ale prezumţiei nevinovăţiei se mai întâlnesc şi în cadrul declaraţiei drepturilor omului şi cetăţeanului adoptate de către adunarea constituantă a Franţei la 26 august 1789.

Scurt istoric al aparitiei prezumtiei nevinovatiei
În Statele Unite primele elemente ale prezumţiei nevinovăţiei cuprind documentele: Declaraţia de independenţă de la 4 iulie 1776, Constituţia Statelor Unite din 17 septembrie 1787, Corpul libertăţilor (Body of liberties), Declaraţia drepturilor adoptată adoptată de Adunarea din statul Virginia, la 12 iunie 1776.

În teritoriile româneşti elementele prezumţiei nevinovăţiei a conţinut Constituţia cărvunarilor din 1822. Această Constituţie pentru prima dată proclamă dreptul la proprietate privată. De asemenea, proclamă egalitatea oamenilor în faţa legii indiferent de rang, de starea socială etc., protecţia arestatului prin reprimarea oricărei asprimi care nu ar fi necesară asigurării de persoana prevenitului, dreptul persoanelor de a se adresa fără anumite îngrădiri în judecată.

Principiul prezumţiei nevinovăţiei este prezent în conţinutul Constituţiei României din 1923. În perioada anilor 1924 - 1938 în teritoriul numit RSSM a fost total neglijat şi negat principiul prezumţiei nevinovăţiei ca şi celelalte drepturi fundamentale ale cetăţenilor.

În acest sens la 10 mai 1925 Congresul Sovetelor din întreaga Ucraina a întărit Constituţia RSSM. Constituţia cuprindea 48 puncte expuse în 7 capitole. Constituţia din 1925 nu se referea la drepturi şi libertăţi ceea ce nu este compatibil cu denumirea de Constituţie modernă.

În perioada războiului II mondial a existat formal un sistem de drepturi şi libertăţi, aceasta doar la nivel declarativ. Constituţiile din 1941 şi 1978 ale RSSM deşi pretindeau că asigură puterea poporului, au legalizat grave abateri de la principiile democratice. Dreptul la libertate şi la integritatea persoanei, prezumţiei nevinovăţiei respectul vieţii intime, libertatea domiciliului erau grav încălcate.

Prezumţia nevinovăţiei era temeiul desfăşurării oricărui proces penal în statele civilizate. Însă în RSSM era anihilat de un sistem procesual care nega dreptul la apărare în faza urmăririi şi punea pe judecători în faţa unor dosare cât se poate de minuţios pregătite.

Evoluţia principiului prezumţiei nevinovăţiei în Republica Moldova.
Pentru prima dată principiul prezumţiei nevinovăţiei a fost consacrat în Constituţia Republicii Moldova adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29 iulie 1994. Această Constituţie a preluat normele internaţionale cu privire la drepturile omului din declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948.

Conform Constituţiei este creat un sistem de organe de stat abilitate cu promovarea şi apărarea drepturilor omului, este creat un sistem judiciar care este ca o garanţie a promovării principiul prezumţiei nevinovăţiei.