Romantismul in muzica

Romantismul a luat naştere în Anglia, de unde s-a extins în Germania şi Franţa, apoi în întreaga Europa. Acest curent cultural s-a manifestat şi în muzică, s-a ridicat împotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a raţiunii reci şi a ordinii, propunându-şi să iasa din convenţional şi abstract. Romantismul a susţinut manifestarea fanteziei şi exprimarea sentimentelor, a originalităţii, spontaneităţii şi sincerităţii emoţionale, promovarea libertăţii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Caracteristicile generale ale acestui curent sunt intensitatea emoţională a muzicii, libertatea formei muzicale, îmbinarea, deseori, a muzicii cu literatura şi trecerea foarte rapidă dintr-o tonalitate în alta, partitura fiind caracterizată printr-o modulaţie continuă, care simboliza neliniştea autorului.

Referat Romantismul in muzica
Acesta aduce ideea de exprimare a sentimentelor, în dauna acţiunii propriu-zise. Reprezentarea muzicală este direcţionată mai mult spre cuvânt şi imagine vizuală, fapt care înseamnă începutul epocii de glorie a muzicii cu program, specifica genurilor instrumental şi simfonic. Sfârşitul secolului al XIX-lea este dominat de trăsăturile muzicii wagneriene: cromatizarea excesivă şi melodia infinită.
", „Herman şi Dorothea")
- concerte: „Concert pentru pian şi orchestră" în la minor op. 54, „Concert pentru vioară şi orchestră" în re minor, „Concert pentru violoncel" în la minor; sonate pentru vioară şi pian; trio-uri pentru pian, vioară şi violoncel; 3 cvartete de coarde, cvintet pentru pian şi cvartet de coarde

Muzică vocală şi corală:
- un număr de 250 lieduri; muzică religioasă (Missa op. 147); oratorii, coruri, muzică de scenă, opera „Genoveva"

Frederic Chopin

(1810 - 1849)

S-a născut în apropirea Varşoviei, în localitatea Zelazowa Wola. La vârsta de 7 ani începe studiul pianului cu profesorul Al. Zywny şi tot de atunci datează şi prima sa compoziţie urmează cursurile Conservatorului din Varşovia, iar la vârsta de 20 de ani este deja un pianist de o excepţională virtuozitate. După înfrângerea Revoluţiei din Polonia (1830 - 1831) se refugează la Paris, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii. Contactul cu viaţa efervescentă, elevată, a Parisului îî oferă un prilej de a trece peste durerea de a fi departe de ţara sa. Nostalgia şi melancolia devin acum trăsături dominante ale muzicii sale. Printre personalităţile cu care a intrat în contact la Paris se numără compozitorii: Liszt, Berlioz, Bellini, Rossini, Meyerbeer, scriitorii: Balzac, Georges Sand şi pictorul Delacroix. Muzica lui Chopin îmbnă cu genialitate formele muzicale clasice cu fantezia creatoare romantică.

Muzică orchestrală:
- 2 concerte penru pian şi orchestră (mi minor op.11 şi fa minor op. 21); variaţiuni pe aria „La ci derem la mano" (de Mozart) op. 2; „Marea fantezie pe arii poloneze" în La major op. 13, „Marele rondo de concert" în Fa major, „Krakowiak" op. 14, „Andante spianato" şi „Marea poloneză brillantă" op. 22

Muzică pentru pian:
- poloneze ( „Poloneza Militară", „Ploneza în La bemol major", „Eroica" op. 53, „Poloneza - fantezie" în La bemol major op. 61)
- mazurci (5 mazurci în Si bemol major, la minor, fa minor, La bemol major şi Do major op. 7, 3 mazurci în Si major, fa minor şi do diez minor op. 63 sunt doar câteva exemple demne de audiat)
- valsuri („Marele Vals" în Mi bemol major op. 12, 2 valsuri în fa minor, „Adio", în si minor op. 69)
- sonate („Sonata cu marş funebru" în si bemol minor op. 35, „Sonata în si minor" op. 58)
- studii (12 mari studii, nr. 2, „Tristeţea" nr. 12, „Revoluţionarul" op. 10)
- scherzo-uri („Scherzo nr. 1 în si minor" op.20, „Scherzo în Mi major" op. 54)
- balade („Balada în Fa major" op. 38, „Balada în fa minor" op. 52)

- preludii (24 preludii, nr. 15, „Gustul apei" op. 28, „Preludiu în do diez minor" op 45)
- nocturne (2 nocturne în sol minor şi Sol major op. 37, 2 nocturne în Si major şi Mi major op. 62
- impromptu-uri („Impromptu în La bemol major" op. 29, „Impomptu în Fa diez major" op. 36)
- fantezii („Fantezia în fa minor" op 49)
- rondo-uri („Rondo în Re bemol major" op. 16)
- variaţiuni („Varaţiuni în Mi major pe o arie germană")
- piese diverse („Bolero în Do major" op. 19, „Allegro de concert" în la bemol op. 46)

Felix Mendelssohn - Bartholdy

(1890 - 1847)

„Dacă am compus o piesă aşa cum mi-a izvorit din inimă, atunci mi-am îndeplinit datoria." Sincritatea artistică este masajul acestui crez şi cheia de boltă a întregii creaţii a unui compozitor care, în doar 38 de ani de viaţă, a reuşit să lase o amprentă inconfundabilă asupra muzicii, marcată de o rară nobleţe, lirism duios, înclinaţie spre fantastic şi basm, sensibilitate specifică romantismului, ehilibru între conţinut şi formă, marcă a clasicismului