Regiunea montana appalachiana, ocupa latura estica a teritoriului principal al S.U.A. ,partea ei cea mai nordica, situata la sud de estuarul St.Lavrence, apartinand Canadei.

Regiunea montana appalachiana, ocupa latura estica a teritoriului principal al S.U.A. ,partea ei cea mai nordica, situata la sud de estuarul St.Lavrence, apartinand Canadei.
Este cuprinsa intre campiile si podisurile centrale la vest si Campia Litoral Atlantica la est, desfasurandu-se in directia S-SV-N-NE, pe o lungime de 2000 km si cu o inaltime ce variaza intre 300 si 500 km, mai apropiata de tarm in partea nordica. Aceasta regiune montana este urmarea orogenezei hercinice din Paleozoic formandu-se pe locul geosinclinal cuprins intre un masiv vechi scufundat din spatial Atlanticului actual si prelungirea sudica a Scutului Canadian.

Referat Regiunea montana appalachiana, ocupa latura estica a teritoriului principal al S.U.A. ,partea ei cea mai nordica, situata la sud de estuarul St.Lavrence, apartinand Canadei.
Regiunea este alcatuita din munti vechi, puternic modelati de agentii externi, cu o altitudine medie de 1000 metri iar cea maixima depasind putin peste 2000 metri.Acest sistem montan coboara altitudinal spre fluviul Ohio prin intermediul Podisului Cumburland.
Desi in ansamblu, Appalachii reprezinta un sistem montan unitar , exista totusi diferentieri apreciabile intre stuctura fizico-geografica a celor trei sectoare principale transversale,Appalachi nordici,centrali si sudici.
Acestia se intind de la N-E de valea fluviului Hudson, pana la granita cu Canada, continandu-se si pe teritoriul acestui stat.Albia raului Hudson este larg dezvoltata, adanca, favorabila navigatiei.Appalachii nordici ocupa o pozitie centrala fata de muntii Adiromdacks, horst triunghiular cristalin, vechi si rezistent la eroziune si Piemontul Appalachian, straveche peneplena reanaltata ce coboara spre tarm in panta domoala.In acelasi timp, acest sector appalachian este compus din doua randuri de culmi orientate mai intai spre nord, apoi spre N-E.
Culmile vestice, denumite Muntii Verzi, se infatiseaza sub forma de cute paralele la sud, inalte pana la 1200 metri si ca un podis slab erodat la nord, catre granita cu Canada. Culmile estice alcatuiesc Muntii Alb, puternic fragmentati de eroziunea selectiva ca urmare a alternatiei de roci dure si friabile. Intre Green si White Mountains se intrerupe valea fluviului Connecticut, care se largeste mult catre sud. In acest sector muntii se apropie mult de linia tarmului care este extrem de fragmentat, prezentand multe fiorduri alungite si estuare largi cu ape adanci si numeroase insule de-a lungul lui.
Reteaua hidrografica este reprezentata prin numeroase lacuri aflate la diferite altitudinisi avand cuvete tectonice si tectono glaciare precum si prin rauri caracterizate prin vai putin ondulate cu numeroase repezisuri si cscade in profilul lor longitidimal pana la varsarea in estuarele respective, din care cauza nu sunt navigabile dar dispun in schimb de un potential hidroenergetic.
Clima este temperat-continentala, destul de aspra cu toata apropierea de ocean, intrucat curentul rece al Labradorului, care curge de-a lungul litoralului provoaca apreciabile scaderi de temperatura. Uneori ingheturile se prelungesc pana primavara tarziu si deseori incep devreme toamna.Precipitatiile destul de bogate, insumeaza anual cca 100mm, explicitand astfel debitul mare al raurilor. Aceste conditii climatice au fost favorabile dezvolarii produselor de rasinoase, brad pin, de artar si de mesteacan