Muntii Garbova

Munţii Baiului fac parte din Carpaţii de Curbură, fiind situaţi în partea vestică a acestora. Ei ocupă o suprafaţă de circa 300 kmp, în cea mai mare măsură cuprinsă în bazinele superioare ale văilor Prahova şi Doftana. În imediata lor vecinătate trec importante artere de comunicaţie (pe Prahova, Doftana), se află mari centre urbane (Braşov, Ploieşti) şi regiuni dens populate (Subcarpaţii Prahovei), din care tot mai mulţi căutători de frumos şi înedit urcă îndeosebi vara şi toamna spre vârfurile şi culmile Baiului.

Referat Muntii Garbova
Acest grup de munţi este încadrat de paralelele de 45031' şi 45017' latitudine nordică şi meridianele de 25032' şi 25047' longitudine estică. Cea mai mare parte a lor aparţîne judeţului Prahova; în extremitatea nordică, cateva culmi fac parte din judeţul Braşov. Limitele faţă de unităţile de relief învecinate sunt în bună măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferenţe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc. În vest, limita este dată de valea Prahovei; ea poate fi uşor urmărită privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful Fumica. Aceasta separă Munţii Baiului de Munţii Bucegi între localităţile Sinaia şi Buşteni. Aici s-a îndividualizat un culoar depresionar născut prin eroziune diferenţială la contactul dintre conglomeratele de Bucegi şi mamo-calcarele şi gresiile din Munţii Baiului. Versantul estic al Munţilor Bucegi se impune în peisaj printr-un abrupt de peste 1200 m, prin stîncărie, văi înguste şi bogate păduri de conifere care-l îmbracă în jumătatea înferioară. De partea cealaltă a culoarului depresionar, în est, culmile Munţilor Baiului, aflate la 1 400-1600 m, se termînă către Prahova prin versanţi în trepte care dezvoltă o diferenţă de nivel de 300-500 m şi care în cea mai mare măsură sunt acoperiţi de păduri de foioase. În sud-vest, aval de Sinaia, Prahova străbate defileul de la Posada (circa 9 km), despărţînd Munţii Baiului (culmile vestice ale Gagului şi Doamnelor) de Muntele Gurguiatu. Defileul tăiat în mamo-calcare are versanţi abrupţi (diferenţă de nivel 300-400 m) şi bine împăduriţi. Albia Prahovei este îngustă, ocuând de multe ori în întregime fundul defileului; panta gene-rală este mult mai mare, apar frecvent praguri impuse de structure geologică, pe care apele curg tumultuos. Un alt defileu l-a creat Prahova la nord de Buşteni, între oraşul Azuga şi confluenţa cu râul Cerbu. Aici, ea separă Munţii Baiului (culmile Sorica, Măru, Zamora) de Muntele Clăbucetul Baiului. Lungimea mult mai mică (1,5 km), diferenţa de nivel între podurile culmilor principale şi albia Prahovei (de numai 250 m), versanţii mult mai domoli şi panta redusă a profilului longitudinal îl fac mai puţin impresionant în raport cu cel de la Posada. Limita nordică a acestor munţi are un traseu sinuos. Într-o primă secţiune este data de valea Azugii de la confluenţa cu Prahova şi până aproape de obârşie. Ea îi separă de culmile Clăbucetelor Predealului (Clăbucetul Taurului, Clăbucetul Azugii). Pe tot parcursul, Azuga are o vale largă, adincită cu 350-400 m faţă de Clăbucete (nord, nord-vest) şi 400-700 m în raport cu principalele vârfuri şi culmi ale Unghiei Mari, Rusului, Neamţului, Cazacului din Munţii Baiului. Ea separă unităţi diferite ca mălţime (1 300-1 500 m în primele; 1 500-1923 m în celelalte) şi fizionomie (munţi rotunjiţi, fragmentaţi de văi, dispuşi aproape radiar şi acoperiţi în cea mai mare măsură de pădure - în Clăbucete; culme înaltă la peste 1600 m, domînată de vârfuri piramidale, fragmentate spre vest de o reţea de văi, cu păşuni subalpîne extinse - în munţii Paltinu-Rusu).