Metode de observare statistica

Metode de observare statistică

Evoluia activitãii statistice a determinat conturarea mai multor metode de observare, care de regulã se folosesc combinat sub îndrumarea ]i controlul INS.
Existena mai multor metode de observare statisticã prezentând particularitãi de coninut ]i metodologie face posibilã clasificarea lor în funcie de mai multe criterii.
Un prim criteriu de clasificare este acela al gradului de cuprindere al numãrului de unitãi în procesul de observare. În funcie de acesta întâlnim observãri to¬tale ]i observãri pariale. Observarea totalã presupune înregistrarea dupã criterii unitare a datelor - potrivit programului de observare de la toate unitãile colec¬tivitãii ]i, având în vedere posibilitãile de obinere a informaiei, observãrile totale sunt: recensãmântul ]i rapoartele sta¬tistice.

Referat Metode de observare statistica
Observãrile pariale presu¬pun ca datele sã se obinã numai de la o parte a unitãilor colectivitãii, parte care poate sã fie reprezentativã sau nu în raport cu întreaga colectivitate, exemple de observãri pariale putând fi: sondajele statistice, anchetele, observarea pãrii principale, monografia statisticã, dat fiind numãrul mare de ageni economici la care se manifestã fenomenul cercetat.
Un alt criteriu de clasificare are în vedere modul în care este caracterizat fenomenul. Din acest punct de vedere se întâlnesc observãri statice ]i observãri dinamice. Observãrile statice sunt folosite pentru a culege date cu privire la volumul ]i structura unei colectivitãi statice delimitate ca volum ]i circumscrise în acelea]i condiii de timp, adicã la un moment dat. Observãrile dinamice au ca obiect înregistrarea unui proces ce evolueazã în timp. În acest caz trebuie sã se stabileascã timpul la care se referã datele ]i periodicitatea cu care se face înregistrarea. În cadrul observãrilor statice se includ recensãmintele ]i, în general, orice inventariere statisticã indiferent de colectivitatea la care se referã, iar celelalte observãri sta¬tistice totale sau pariale, care înregistreazã fenomenele în continua lor transformare sunt observãri cu caracter dinamic. De exemplu, ancheta generalã în gospodãrii - AIG - necesarã caracterizãrii statistice a calitãii vieii, reprezintã o observare dinamicã ca de altfel ]i rapoartele statistice transmise de agenii economici.

Dupã modul de organizare observãrile statistice pot fi ob¬servãri cu caracter permanent, deci în mod sistematic intrã date statistice în sistemul informaional ]i observãri speciale, care vin sã completeze pe cele permanente, organizându-se de fiecare datã când este necesar. În general, observãrile cu caracter permanent reprezintã principala "materie primã" a procesului de cercetare prin sistemul informaional statistic, în timp ce observãrile speciale sunt orga¬nizate de cãtre instituia statisticii oficiale pentru lãrgirea cadrului de interpretare ]i analizã al fenomenelor complexe existente în societate, dar au un rol în continuã cre]tere în economia de piaã.

Dupã timpul de efectuare se pot întâlni observãri curente, periodice ]i unice.
De reinut cã în practica statisticã aceste criterii se pot întrepãtrunde. Alegerea celei mai potrivite metode de observare trebuie sã se facã în raport cu natura specificã a fenomenelor studiate, cu sursele de informaie de care dispunem ]i pot fi utilizate în funcie de mijloacele de prelucrare a informaiei deinute, precum ]i de cantitatea de informaie existentã în bãncile de date statistice.
Principalele metode de observare statisticã sunt:
- recensãmântul
- rapoartele statistice
- sondajul statistic
- ancheta statisticã
- observarea pãrii principale
- monografia

Recensãmântul este cea mai veche metodã de observare statisticã. Ea a apãrut încã din antichitate, când avea caracter demografic ]i în general, reprezintã fotografi¬erea fenomenelor la un moment dat. Deci, trebuie sã alegem un moment critic faã de care ne raportãm atunci când culegem datele. Recensãmintele populaiei prezintã modelul general pentru observãrile de acest tip, ele fiind operaii de mare amploare cu durata de pregãtire de 1-2 ani. La organizarea unui recensãmânt se ine seama de experiena naionalã ]i internaionalã în acest domeniu concretizate în special în nomenclatoarele care vor fi utilizate la prelucrarea datelor (Nomenclatorul unitãilor administrativ-teritoriale din România, Nomenclatorul instituiilor de învããmânt etc.) ]i la prezentarea structuralã a informaiei care sã permitã alinierea statisticii naionale la teoria ]i practica existentã în ãrile avansate.
Recensãmintele reprezintã observãri cu caracter periodic; periodicitatea recunoscutã pe plan naional ]i internaional fiind de 5-10 ani. La alcãtuirea programului observãrii trebuie sã se inã seama de scopul recensãmântului. În acela]i timp, pentru a putea surprinde mutaiile de structurã, trebuie sã asigurãm comparabilitatea datelor pe plan naional ]i internaional. În acest scop, se elaboreazã un numãr mare de nomenclatoare folosind într-o mare mãsurã recomandãrile sta-tisticii ONU. Pentru a asigura operativitatea culegerii datelor se folosesc recenzori ]i de altã specialitate decât cea statisticã, ceea ce înseamnã cã ei trebuie recrutai ]i instruii astfel încât sã se aplice norme unitare pe întreg teritoriul. Teritoriul se împarte în circumscripii ]i sectoare de recensãmânt, care trebuie sã permitã combinarea prelucrãrii centralizate cu cea descentralizatã. Pentru buna reu]itã a recensãmântului se organizeazã un recensãmânt de probã cu care ocazie se verificã dacã normele pe un recenzor sunt bine stabilite ]i în timpul preconizat se poate obine întreaga cantitate de informaie.
Prin analogie se pot folosi recensãminte ]i în alte domenii, ca de exemplu:
- recensãmântul populaiei de vârstã ]colarã;
- recensãmântul animalelor;
- recensãmântul reelei comerciale;
- inventarierea statisticã a stocului de mãrfuri