Managementul deseurilor

MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
Se defineşte ca ansamblul activităţilor de organizare, conducere şi gestiune a deşeurilor
ELEMENTE DE STRATEGIA DE MANAGEMENT A DEŞEURILOR
Printre primele documente de politică sectorială elaborate de Comisia Europeană se numără Strategia de Management a Deşeurilor
Această strategie cuprinde o serie de recomandări referitoare la:
1. prevenirea generării de deşeuri prin îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie
2. reciclarea şi reutilizarea deşeurilor
3. optimizarea eliminării finale a deşeurilor
4. reglementarea transportului deşeurilor
5. acţiuni de remediere a contaminării produse ca urmare a gestionării necorespunzătoare a deşeurilor

Referat Managementul deseurilor
Analizând relaţia dezvoltare economică - mediu înconjurător, se remarcă cinci factori esenţiali cu contribuţii diferite la scăderea sau creşterea nivelului de degradare a mediului ambiant, inclusiv a resurselor naturale:
- nivelul activităţii economice sau mărimea economiei,
- structura sectorială a economiei,
- nivelul tehnologic existent,
- cererea de reglementări în privinţa mediului,
- politica şi cheltuielile de conservare şi protejare a mediului ambiant.
Deoarece dezvoltarea economică reprezintă o cauză principală a degradării mediului, în virtutea principiului dezvoltării durabile este necesar de a reconcilia obiectivul creşterii competitivităţii cu cel al protejării mediului.
Acest fapt este posibil, în acest sens Comisia Europei stabilind patru principii organizatorice pe care să se bazeze viitoarele iniţiative în domeniul protecţiei mediului:
- predictibilitatea,
- integrarea,
- flexibilitatea,
- raportul optim costuri - efecte
Se apreciază că faţă de încercarea de a identifica şi remedia ceea ce s-a deteriorat este preferabilă introducerea unor procese industriale nepoluante.
Piaţa Unică Internă joacă un rol central în răspândirea noilor tehnologii ecologice la scară europeană.
Răspunsul societăţii umane la actuala criză ambientală ale cărei componente de bază sunt suprapopularea, epuizarea resurselor şi poluarea este dat de dezvoltarea durabilă care se propune a fi modelul de dezvoltare a omenirii în viitor.
Aceasta trebuie să corespundă necesităţilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.
Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacţiunii dintre patru sisteme:
- economic
- uman
- ambiental
- tehnologic.
Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată, care poate fi susţinută de către cele patru sisteme.
Strategia dezvoltării durabile îşi propune să găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi - resurse, obiectivele de atins şi mijloacele necesare, pe baza compatibilităţii lor reciproce, în timp şi spaţiu.
În ceea ce priveşte România, dezvoltarea durabilă a acesteia înseamnă, în primul rând, stabilitatea pe termen lung a următoarelor componente de bază ale sale:
- creşterea economică în ritmuri susţinute;
- îmbunătăţirea continuă a standardului de viaţă şi a bunăstării
sociale;
- menţinerea echilibrului ecologic,
- prevenirea poluării şi ameliorarea calităţii factorilor de mediu.
Strategia de protecţie a mediului înconjurător în România, prin obiectivele generale şi direcţiile stabilite, se subordonează realizării dezvoltării durabile în ţara noastră.
Obiectivele strategiei de protecţie a mediului înconjurător (pe termen scurt, mediu şi lung) ce vizează restructurarea industriei se referă la:
legislaţie,
instrumente folosite,
resurse,
management.
Strategia protecţiei mediului din România se confruntă cu discrepanţa dintre volumul mare al nevoilor de finanţare a investiţiilor, al celorlalte cheltuieli necesare şi resursele financiare modeste de care dispunem.
Pentru a rezolva această problemă trebuie să producem cât mai mult şi mai bun cu un consum cât mai redus de resurse naturale, umane şi financiare.
Un sprijin substanţial în acest sens îl poate aduce cercetarea ştiinţifică şi progresul tehnologic, prin soluţii noi, mai eficiente de folosire a resurselor disponibile, în care eco - eficienţa trebuie să joace un rol major.
Cu tehnologii moderne putem să reducem atât gradul de poluare, cât şi consumul de resurse.
O politică de restructurare economică corectă trebuie să folosească concomitent atât scoaterile din funcţiune, cât şi investiţiile.
Integrarea organică a Strategiei protecţiei mediului în cadrul Strategiei de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană este impusă de particularităţile tranziţiei în domeniul mediului şi opţiunile politico - economice şi militare ale României.
În prezent, ca şi în viitor accentul se mută de la luarea în calcul doar a indicatorilor financiari sau a profitabilităţii care constituia apanajul eficienţei economice în sens clasic, la un nou mod de a privi lucrurile, desigur foarte diferit de cel clasic, reprezentat de eco - eficienţă care defineşte beneficiile, cât şi costurile într-un sens mai larg ce include beneficiile şi costurile de mediu.
Pentru ca eficienţa economică să joace un adevărat rol dinamizator al creşterii economice a României, este nevoie de a elabora şi aplica un ansamblu de măsuri la nivelul fiecărei componente a industriei naţionale, care să ducă la creşterea produsului naţional brut şi a calităţii vieţii.
Astfel, pentru a-şi îmbunătăţi indicatorii economici şi a creşte competitivitatea se impune accelerarea ajustărilor structurale şi modernizarea unor echipamente şi instalaţii depăşite din punct de vedere tehnic şi moral, care generează consumuri ridicate de materiale şi energie, precum şi costuri ridicate de întreţinere şi operare.
De asemenea, unele investiţii din domeniul mediului pot să conducă la beneficii care să nu fie legate direct de mediu.
De exemplu, acestea pot să îmbunătăţească eficienţa economică şi să stimuleze productivitatea, prin facilitarea introducerii tehnologiei moderne, ducând la scăderea costurilor de producţie şi de mentenanţă pentru companii, printr-o calitate mai bună a apei şi prin furnizarea de economii datorate unui management al deşeurilor mai eficient.
Pentru prima dată se conturează în mod articulat, într-un document cu vocaţie comunitară, obiective precum:
conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii;
contribuţia la sănătatea colectivităţilor umane;
asigurarea unei utilizări raţionale a resurselor naturale.
Pentru punerea în aplicare a acestor obiective, acţiunile întreprinse au la bază cele trei principii:
- prevenirea este mai bună decât tratarea;
- trebuie combătut la nivelul sursei orice prejudiciază mediul înconjurător;
- poluatorul va trebui să plătească pentru repararea oricărui prejudiciu pe care îl produce şi curăţirea mediului.
Soluţia de protejare a mediului înconjurător o reprezintă dezvoltarea eco - industriei şi a tehnologiilor curate.
Rezolvarea problemei poluării prin angajarea celor mai bune tehnologii disponibile (B.A.T. - Best Available Technique) este una dintre soluţiile de protejare a mediului înconjurător.
Eco - industria este un sector industrial relativ nou, caracterizat prin pieţe fragmentate şi coordonare limitată, al cărui rol este nu numai de a asigura protecţia mediului ambiant, ci şi de a contribui la îmbunătăţirea performanţelor altor sectoare industriale.
Factorii care influenţează piaţa eco - industriei, măsurabili prin indicatori sunt:
- nivelul dezvoltării economice (exprimat prin produsul intern brut pe cap de locuitor)
- mărimea populaţiei,
- volumul poluanţilor emişi (exprimat prin emisiile de dioxid de carbon şi prin volumul deşeurilor industriale)
- randamentul tehnologic (exprimat prin intensitatea energetică).
Pentru ţările aflate în perioada de tranziţie există trei căi principale de a intra pe piaţa eco - industriilor, diferenţiate prin condiţiile specifice, prin importanţa mijloacelor de cercetare - dezvoltare angajate şi prin dimensiunea pieţelor vizate
- introducerea de noi tehnologii şi procedee;
- transferul internaţional de tehnologie şi "know - how";
- ameliorarea filierelor existente.
Progresul tehnic în domeniul protecţiei mediului include tehnologiile „curate".
MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
Conceptul de managementul deşeurilor cuprinde totalitatea activităţilor de:
1. limitarea producerii de deşeuri
2. valorificarea deşeurilor
3. îndepărtarea (ecologică) a deşeurilor