Literatura religioasa in prima jumatate a secolului al XVII-lea

Pe de-o parte noile conditii economice si politice create in Tara Romaneasca la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea ,prin puterea pe care o castiga in stat, tot mai mult,boierimea,pe de alta parte inceputurile firave ale literaturii in limba poporului constituie premisele care au facut posibila in secolul al XVII-lea dezvoltarea unei insemnate literaturi istorice,religiose si beletristice in limba romana.

Referat Literatura religioasa in prima jumatate a secolului al XVII-lea
Se intreprinde asadar,oficial numai prin literatura reigioasa,o vasta actiune de culturalizare a poporului.Incepe o lupta constienta si organizata de introducere a limbii nationale in biserica.
Pionerii acestor actiuni complexe au fost Mitropolitul Varlaam in Moldova,Udriste Nasturel in Tara Romaneasca si Mitropolitul Simeon Stefan in Transilvania.

Mitropolitul Varlaam
In Moldova introducerea tiparului si primul efort sustinut de raspandire a cuvantului romanesc se datoreaza lui Varlaam,pe numele lui Vasile Motoc,fost ecumen al Manastirii Secul,duhovnic al lui Miron Barnovski,sol al acestuia la Moscova,mitropolit intre anii 1632-1653,candidat la scaunul patriarhiei ecumenice din Constantinopol si sol de pace al lui Vasile Lupu in Tara Romaneasca in 1644.
In literatura ecleziastica romaneasca Varlaam este cunoscut pentru urmatoarele lucrari :
Leastvita lui Ioan Scararul,tradusa din slavoneste, Carte romaneasca de invatatura,publicata in 1643,la Iasi;Raspunsul impotriva catihismului calvinesc,publicata in 1645,probabil la Manastirea Dealu.

Carte romaneasca pentru invatatura,cunoscuta mai ales sub numele de Cazanie,este un comentar al evangheliilor,tradus din izvoare straine,in cea mai mare parte dupa versiunea slavona a Omiliilor patriarhului Calist.Aceasta carte prezinta un interes major pentru istoria literaturii romane deoarece contine primele pagini de proza in limba romana si cateva compuneri versificate.

Cazania cuprinde 75 de predici pentru toate duminicile din an si pentru sarbatorile mai insemnate ale bisericii, insa cuprind si sfaturi de infranarea viţiilor si a patimilor, de infratire si ajutorarea aproapelui. Continutul este asadar in primul rand omiletic(partea intai si,mai putin,partea a doua cuprind predici),dar si liturgic(predicile sunt insotite,de obicei,de evangheliile respective) si hagiografic(cateva vieti de sfinti ,numai in partea a doua)
« Cumu-s iarna vicole si vinturi reci si vrei geroase,de carile sa ingreuiaza oamenii si sint suparati,in vremea iernei,iara deaca vine primavara ei sa iusureaza de acelea de toate si se veselesc,cace c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primavara cu caldul si cu seninul ,asea si in vremea de demult au fost vicole si vanturi scirbe si de dosadzi pre oamenii ca si intr-o vreame de iarna... »
Sinteza a normelor limbii romane literare din acea epoca,limba lui Varlaam se prezinta unitara pe plan fonetic,lexical,morfologic si sintactic,numeroasele slavonisme bisericesti,curente in cartile religioase ale vremii(tiparituri si manuscrise) nu apar in scrisul mitropolitului moldovean.Putine la numar si periferice in sistemul limbii romane,inconsecventele se datoreaza nu nesigurantei lui Varlaam in folosirea limbii ci faptului ca insasi limba romana literara de atunci nu era pe deplin construita.Fraza se desfasoara in general liber,natural,si e mult deosebita de fraza fortata a traducerilor romanesti in secolul al XVI-lea.