Ipostaze si semnificatii ale unor motive asociate naturii in poezia romantica si bacoviana

Poezia este unul dintre cele opt mituri in creatia emineciana,mit care se manifesta sub doua infatisari:una directa explicita,alta indirecta,ca expresie a unei muzicalitati interioare profunde.Muzicalitatea este o conditie fundamentala a poeziei din toate timpurile,dar poetii romantici se evidentiaza in istoria poeziei lumii prin aspiratia de a gasi "limba perfecta",in care sensul sa intre in simbioza perfecta cu muzica,revelata intr-un discurs eminemente musical.

Referat Ipostaze si semnificatii ale unor motive asociate naturii in poezia romantica si bacoviana
Viziunea romantica e data de tema,de motivele literale,de atitudinea poetica,de asocierea speciilor:poem filozofic (meditatie), egloga (idila cu dialog) si elegie.
La romantici tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii, pentru ca natura vibreaza la starile sufletesti ale eului.Floare albastra apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace,prezenta in idilele eminesciene din aceeasi perioada de creatie,Dorina, Lacul,Craiasa din povesti. Simbolul florii albastre dobandeste aici valoare polisemantica:aspiratie spre fericire prin iubire,chemare a lumii fenomenale,nostalgie a iubirii ca mister al vietii,opozitie ireductibila intre lumea calda,efemer-terestra si lumea rece a ideilor,a cunoasterii absolute.In creatia eminesciana, albastrul este culoarea infinitului,a marilor despartiri a idealului,iar floarea simbolizeaza viata,fiinta pastratoare a dorintelor dezvaluite cu vraja.
Compozitiei dialogate I se subordoneaza un interg sistem de opozitii: masculine-feminin, cunoastere-fericire, geniu-om comun, aproape-departe,cosmic-terestru.Intr-un lirism al mastilor eul poetic imprumuta alternative "vocea" celor doua ipostaze umane, femininul si masculinul,faptura terestra traitoare in "cercul stramt",dar edenic si geniu absorbit de infinitul rece al cunoasterii.
Prima secventa poetica prezinta intr-o tonalitate sagalnica, familiara,monologul liric al fetei care reprosaza barbatului absenta din lumea ei.Interogatia care deschide textul enumera simbolurile universului spiritual al geniului:stele,nori,ceruri inalte. Contestarea ce geniul apartine "categoriei departelui",ii prilejuieste fetei temerea pentru destinul iubirii in cuplu (De nu m-ai uita incalte/ Sufletul vietii mele),dar si ingrijorarea pentru soarta barbatului, care ignora ca fericirea se realizeaza doar in plan terestru,uman.
Avertismentul duios "Nu cata in departare/Fericirea ta, iubite",este meditatia trista a barbatului asupra sensurilor unei iubiri recuperate in amintire,dupa cum sugereaza timpul trecut al verbelor.
Alunecarea spre regimul nocturn accentueaza intimitatea cuplului,dar si retragerea din izolat si apropierea de sat,pe un traseu descendent Pucand spre sat la vale,care prevesteste destramarea cuplului.
Iubirea apare astfel ca o intrezarire de o clipa a posibilitatii de a cunoaste si de a trai fericirea,dar iluzia se destrama fulgerator, iar indragostitii-incompatibili,de fapt se reaseza in conditia sortita fiecaruia:geniu si om comun.
Povestea eminesciana "Craiasa din povesti" cu tematica erotica este tot o idila,ca si celalalte trei creatii:Lacul,Dorinta, Floare albastra etc.Si aici dragostea,iubirea sunt associate cu elementele naturii,o natura feerica,chiar fabuloasa,caci poezia cuprinde si elemente din basm.Aici intalnim spatial exterior al lumii reale constituit din :elemente celeste (noapte,luna,nori) si elemente terestre (apa,lac,valuri,campie,trestii,trandafiri).
Spatiul interior formeaza o lume ireala,de basm.