Ion - Bacalaureat

Rebreanu îşi formulează principiile de creaţie în numeroase articole sau în propriul jurnal „Amalgam".
El consideră arta drept creaţie de oameni şi de viaţă; de aceea romanul este în opinia lui singura specie capabilă să redea complexitatea existenţei.
Critica receptează pozitiv opera prozatorului, considerînd-o „poate mai mare ca natura însăşi" (E.Lovinescu) şi aşază romanul Ion la graniţa dintre romanul tradiţional şi cel modern (tot Lovinescu îl consideră pe Rebreanu „ctitor al romanului românesc modern").

Referat Ion - Bacalaureat
Cu romanul Ion se face un pas decisiv spre obiectivarea perspectivei narative, spre realizarea unei „proze de creaţie", în sensul pe care îl dăduse termenului G. Ibrăileanu în studiul „Creaţie şi analiză".
Opera de creaţie este cea care propune un model de comportament care se obiectivează sau reuşeşte să trăiască în afara operei - să devină memorabil.
Romanul Ion, alături de volumul „Poemele luminii" de Lucian Blaga a fost considerat pasul decisiv spre modernitate în literatura română. În mod pardoxal, el vine dinspre Ardeal.

PAŞI ESEU
1. lămurirea conceptului, introducerea se face urmărind conceptul din titlu
2. fixarea romanului / formulei în peisajul istoriei literare
3. particularităţi ale realismului în concepţia scriitorului:
- elemente de compoziţie
- tematică
- personaj
- stil
- cel puţin 4 teme semnificative
- fiecare frază se organizează

- fiecare idee se sprijină pe unitatea de (se lansează, se exemplifică, se comentează, legându-se de ideea următoare)
- finalul în 2 paşii:
- concluzie rezumat
- importanţa

ESEU PORNIND DE LA CITAT
- amintit pe parcurs
- nu se fac afirmaţii ferme decât dacă se cer
- opinie personală

ROMANUL ION

Romanul este formula dominantă din perioada interbelică, reflectată în proză. Scriitorul preferă inspiraţia din realitatea socială şi găseşte în cotidian o mare bogăţie de modele comportamentale, de tipare individuale sau colective, care valorifică din diverse perspective dorinţa omului de afirmare socială.
Scriitorul realist are drept scop refacerea acestei realităţi sub semnul veridicului, sperând la o relaţie cu cititorul bazată pe credibilitate.
Rădăcinile realismului interbelic se află în opera lui Slavici, care îşi propusese în secolul anterior să realizeze o monografie a satului ardelenesc, cât se poate de apropiată de adevăr (creator al realismului poporal).
Rebreanu pare să adere la afirmaţiile scriitorilor francezi despre roman. Stendthal consideră această specie „o oglindă care se plimbă pe drum şi reflectă când azurul cerului, când noroiul şanţurilor, îndreptăţind perspectiva realistă". În aceeaşi direcţie prozatorul ardelean mărturiseşte preferinţa pentru o pagină credibilă de realitate în locul unei fraze cizelate: „Prefer să fie expresia bolovănoasă şi să spun într-adevăr ce vreau, decât să fiu şlefuit şi neprecis. Strălucirea stilistică, cel puţin în opera de creaţie, se face mai totdeauna în detrimentul preciziei şi al mişcării de viaţă. De altfel, cred că este mult mai uşor a scrie frumos decât a exprima exact. Expresia exactă îţi cere mai multă zbuciumare".