Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice

"Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice"
Industria siderurgică este una din cele mai dezvoltate ramuri industriale din lume, realizand peste 75% din valoarea întregii industrii metalurgice. Siderurgia utilizează minereu de fier, fierul vechi, cocsul, gazele naturale, fondanţi . Obţinerea fontei are loc in furnale de la care, ca subprodus,se obţine zgura, folosită în fabricile de ciment.
"Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice"

Referat Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice
"Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice"
Oţelul se obţine în oţelării electrice, în cuptoare Siemens -Martin sau în convertizoare cu insuflare directă a oxigenului. Laminarea dă produse plate sau produse cu un profil masiv. Astăzi se dă o mare atenţie producţiei de ţevi de oţel (CSI, Japonia, Germania etc). Minereul de fier, materie primă folosită, reprezintă 5% din compoziţia chimică a scoarţei. Repartiţia geografică a siderurgiei evidenţiaza concentrarea in patru regiuni , în care se realizează peste 70% din producţia mondială :Europa, Japonia, nord-estul SUA şi sud-estul Canadei.

"Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice"
2.Comerţul internaţional cu produse siderurgice.
COMERŢUL MONDIAL CU OŢEL.

Potrivit aprecierilor Institutului Internaţional al Oţelului cantitatea de produse comercializate în deceniul 1990 - 2000 , in creştere, pe ansamblu a înregistrat fluctuaţii importante.
De la 170,0 mil. tone oteluri destinate tranzacţiilor comerciale în
1989 s-a ajuns la un export anual de peste 250,0 mil. tone in 1999ceea ce reprezintă aproximativ 33% din producţia de oţel brut.

"Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice"
Fluxul comercial internaţional a fost condiţionat de specializarea industriei siderurgice în produse intens solicitate pe piaţa mon-dială , ce condiţionează intr-o buna măsura structura şi volumul comerţului cu derivate siderurgice..

"Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice"
Cererea de oţeluri ( oţel beton, oţel comercial, profile grele, sarmă laminata, tablă groasă ,tablă medie ,tablă subţire , bandă laminată ,etc) a fost intr-un vizibil declin în anii 1998-1999,fapt datorat mai cu seamă recesiunii economice care a afectat sectoarele mari consumatoare (construcţii navale, energetică, industria construcţiilor de autovehicule şi de bunuri casnice , industria construcţiilor civile şi industriale, mai cu seamă în Asia (China, Japonia, Thailanda, Filipine, Coreea s.a. )dar şi din Europa America de Nord si de Sud, Africa.

"Evolutia comertului mondial cu produse siderurgice"
Ţările industrializate exportă o parte din producţie în statele cu tendinţe de evoluţie economică.Restrangerea consumului în statele CSI (Rusia ,Ucraina),la mai putin de o treime in raport cu anul 1992 ,a dus la creşterea exportului care deţine 51% din intreaga producţie. Cele două ţări au livrat împreună 34 mil. tone oţeluri ,deţinand în unii ani din deceniul abia încheiat peste o cincime din întreaga cantitate comercializată pe plan mondial .

Principala piaţă absorbantă a constituit-o Asia. Atat SUA cat şi U.E. au devenit importatori . În 1999,SUA a achiziţionat aproape 5,0 mil. tone laminate .Uniunea Europeana şi-a redus importurile in 1999,pentru a deveni exportator net de laminate .

Diminuarea cererii de produse siderurgice este ilustrată de scăderea producţiei în majoritatea statelor, uneori cu 10-20 % pe an (Rusia -10,1 % , Bulgaria -16,0% Kazahstanul -20,8 % Romania şi Slovacia -10,0 %, Japonia -10,5% etc .

Producţia mondială de oţeluri a crescut în mai puţin de un deceniu cu peste 100,0 mil.tone(1990 - 685,0 mil.tone ;1997- 798,5 mil. tone ; 1999 -778,1 mil.tone) fapt care a contribuit nu doar la schimbarea ierarhiei statelor furnizoare, ci şi la apariţia unui excedent apărut în condiţiile încetinirii sau chiar a declinului economic evident în ţările Asiei , Europa Estică si alte regiuni geografice.O evoluţie ceva mai echilibrată se constată in ţările Uniunii Europene ,unde restructurarea siderurgiei a avut loc in urmă cu două decenii .

Statele dezvoltate cu cea mai mare pondere în exportul de oţeluri au fost Japonia,Germania ,Belgia, Franţa care au furnizat in unii ani pana la 70% din total. Tot în randul acestora s-au înregistrat şi cele mai mari importuri aparţinand SUA, Germaniei, Franţei ,Italiei, Belgiei. Ţările în curs de dezvoltare au înregistrat o cotă medie de aproximativ 15% în export,asta datorită în principal Braziliei, Venezuelei, Argentinei, Mexicului, Indiei care dispun atat de materii prime cat si de forţă de muncă numeroasă.In cadrul Europei Centrale si Estice ,alături de Rusia şi Ucraina, importante furnizoare sunt Polonia, Cehia, Romania şi chiar Slovacia

În timp ce multe ţari au capacităţi de producţie excedentare beneficiind şi de forţă de munca numeroasa (Rusia, Ucraina, Romania ) ,în America de Nord se resimte deficitul capacitaţilor de producţie ,fapt ce explică statutul actual de importator net caracteristic in primul rand pentru SUA .

Comerţul mondial cu oţeluri şi alte produse siderurgice reprezintă un barometru privind întreaga evoluţie economică şi mondială ,deoarece bunurile din această categorie au o largă utilizare.Cu toate acestea, declinul este puternic resimţit şi în privinţa feroaliajelor (ferosiliciu, silicomangan , ferocrom , feroaliaje speciale, feromolibden ,ferotitan,ferovanadiu,feronichel etc. ) .

FIERUL.

În perioada modernă a tehnicii, fierul este cel mai utilizat metal ,consumul şi producţia lui fiind un indicator de bază al nivelului de dezvoltare economică a unei ţări.

Rezervele mondiale sigure de minereu de fier sunt în prezent de 850-900 miliarde tone. La acestea se mai adaugă concentraţiuni feromagnetice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 miliarde tone.Se apreciază că ele pot să asigure consumul mondial pe o perioadă de peste 1000 ani. Ele sunt raspandite inegal pe glob: Europa (circa 52%) ,fiind urmată de America de Nord şi de Sud, Asia, Australia si Africa. Pe ţări ,cele mai mari reserve sunt concentrate in CSI (circa 40 %) ,Canada ,Brazilia,Australia.
COMERŢUL MONDIAL CU MINEREU DE FIER.

În anul 1992, la nivel mondial, a fost extrasă cantitatea de 920.000.000 tone de minereu brut faţă de 841.000.000 tone in 1980.În anul 1991 s-au extras 945 mil. tone. Aproape 50 % din cantitatea extrasă a fost exportată. Importatori mari sunt ţările Europei de Vest ,SUA, Japonia şi ţările Europei de Est În ce priveşte importatorii, doi dintre ei numără aproape 45% din importurile mondiale între 1999-2003; acestea sunt Japonia şi China. Adăugandu-li-se Republica Coreeană, Franţa,Marea Britanie, partea de importuri deţinută de principalii importatori mondiali de minereu de fier atinge aproape 70 % , procentaj constant după începutul deceniului `90.

China va continua în anii ce urmeaza să fie actorul cel mai dinamic al pieţii ,conform Secretariatului CNUCED. Mari exportatori sunt considerate 20 de ţări care deţin 85% din exportul mondial (Australia ,Brazilia, CSI, Canada ,India, Liberia, Franţa ,Venezuela etc.). Cele două principale exportatoare de minereu sunt Australia si Brazilia cu respectiv 165,8 milioane de tone si 162,1 milioane de tone pe perioada cuprinsă între 1999-2003. Aceste două ţări reprezintă aproximativ două treimi din exporturile din 2003.Pe langă aceşti doi actori predominanţi găsim şi exportatori mijlocii (între 10 si 40 milioane tone minereu) reprezentand împreună o parte anuală de aproximativ 30 % intre anii 1999-2003.Este vorba despre India ,Canada,Africa de Sud, Ucraina, Suedia, Mauritania, Federaţia Rusă.