Dupa melci

Poezia "Dupa melci" a fost publicata in revista "Viata Romaneasca" in anul 1921. In aparenta un text pentru copii poezia prezinta o intamplare din viata unui copil (posibil autorul) si consecintele morale ale acestuia.

Referat Dupa melci
Poemul are ca tema drama unui copil coplesit de resentimente motivul fiind moartea unui melc.
In aceasta poezie ne este infatisata incapabilitatea dintre nume si regn.
Titlul poeziei "Dupa melci" trimite cu gandul " o vanatoare a unor copii in prag de primavera.
Poezia este alcatuita din strofe inegale, asemanatoare unui cantec batranesc de nunta sau unui descantec.
Poemul incepe cu o confesiune, un monolog marcat de inocenta copilului de odinioara "eram mult mai prost pe atunci".
In primele strofe sunt conturate imaginile unei padurii in luna aprilie si intamplarile traite de copil atuncicand gaseste un melc si vrea sa se joace cu el, deacantandu-l pentru al scoate din gaoace : "Melc, melc Cotobelc Ghemvargat si ferecat Lasa noaptea din gaoace Melc natang si vino-ncoace.
Alaturi de copil sunt descries si alte personaje prietenii de joaca ai acestuia (fetiscane si tarla de pitici) cei care contureaza tabloul de primavara al unei luni inocente.Ritualul este repetat determinand ruperea melcului din lumea vegetala si intrarea acestuia in lumea reala, o lume care se dovedeste a-i fi fatala. Astfel prin actul magic al descantecului s-au descatusat fortele obscure ale naturii, puterile intunericului (capcauni, joimarite, muma padurii).
In partea a doua a peziei furia naturii realizata din mai multe tablouri poetice este sugerata de vifornita tarzie.
Copilul aflat langa foc isi imagineaza suferinta melcului si regreta faptul ca la last in frunzis expus furiei naturii. Melcul este surprins de ger si degera. Existenta sa vegetativa capata una spiriruala in mintea copilului. Astfel copilul intors a doua zi in locul unde-l lasase, descopera consecintele nefaste ale descantecului.
Punctul culminant al poeziei il reprezinta incantatia indurerata: " Melc, melc, ce-ai fãcut,/ Din somn cum te-ai desfãcut ?/ Ai crezut în vorba mea/ Prefãcutã... Ea glumea !". Aceasta este reactia unui suflet care traieste revelatia lumii si a puterii maxime a cuvantului „forta lui demiurgica".
Bogetul si lamentatia copilului pun in evidenta suferinta acestuia de determinare a mortii intamplatoare, accidentale a melcului. Interventia copilului la momentul inoportun se face intr-un mod infantil: melcul este luat si asezat in podul casei pentru ai fi aproape in momentele de deznadejdie.
Copilul se simte dator sa-l ocroteasca si dupa moarte protejandul de vigizitandurile vremii.
Aceasta apropiere se face intr-un mod trist reprezentand o experienta de cunoastere si o maturitate sufleteasca.
Textul se incheie atfel prin acelasi descantec de data aceasta ca un boget si devenit leit motivul poeziei.
Poetul ne infatiseaza astfel perioada copilariei descrisa prin trairile intense ale copilului de alta data, sensibilitatea acestuia in fata unei finte mici neajutorate aflata in pragul mortii; toate acestea reprezentand o arta poetica a modernismului. Pentru poet iubirea si creatia sunt ingemanate asa cum si el apartine simultan unui timp prezent si trecut. Sonoritatea trista reluarea leit motivului sunt trasaturi moderniste.