Dreptul mediului

Politica în domeniul mediului vizeaza urmatoarele obiective: protectia mediului; ameliorarea calitatii sale; protectia sanatatii publice; utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale; promovarea masurilor Ia nivel international privind rezolvarea problemelor mediului de dimensiuni regionale si mondiale .
Instrumentele utilizate: dispozitii legislative, în special directive fixând norme de calitate de mediu (niveluri de poluare); norme aplicabile procedurilor industriale (norme de emisii, de conceptie, de exploatare); norme aplicabile produselor (limite de concentratie sau de emisie pentru un produs dat); programe de actiune în favoarea protectiei mediului; programe de ajutor financiar.

Referat Dreptul mediului
Necesitatea unei politici comune a mediului.Tratatele instituind Comunitatile Europene nu prevedeau competente comunitare explicite în materie de mediu. Confruntarea cu poluarea, în crestere rapida, statele membre au adoptat masuri la scara nationala. Fiind un fenomen transfrontalier, poluarea nu putea fi combatuta în mod eficace doar în limitele frontierelor nationale. În plus, unele din masurile adoptate de statele membre împiedicau libera circulatie a marfurilor în cadrul pietei comune. Ca urmare, apelurile si presiunile pentru actiuni comune în favoarea mediului s-au multiplicat. În 1972, la putin timp dupa prima Conferinta a ONU asupra mediului, Comisia Europeana a propus elaborarea unui program de actiune în acest domeniu.
La începutul anilor 70, au fost recunoscute necesitatea si legitimitatea unei politici comune în domeniul mediului. Cu timpul, se va dezvolta progresiv un drept comunitar al mediului, care cuprinde în prezent peste 200 directive si regulamente. Ele privesc, în principal, protectia apelor, calitatea aerului, protectie florei si faunei, zgomotul, eliminarea deseurilor. Legislatia mediului prezinta o caracteristica particulara, anume ea tine seama de aspectele economice. Dar legislatia anterioara lui 1986, nu avea o baza juridica intr-un tratat .

Actul Unic european atribuie în mod explicit Comunitatii europene competente în domeniul politicii mediului. Astfel, el va oferi o baza juridica formala acelui ansamblu crescând de reglementari asupra mediului. Actul Unic european a fixat trei obiective prioritare politicii comunitare:
1. protectia mediului;
2. sanatatea umana;
3. utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale (art. 130 R).
Tratatul asupra Uniunii Europene (1992) a stabilit în mod formal conceptul dezvoltarii durabile în legislatia Uniunii Europene. Patru ani mai târziu, tratatul de la Amsterdam a facut din dezvoltarea durabila un obiectiv primordial al Uniunii Europene. Dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene trebuie sa se fondeze pe principiul dezvoltarii durabile si pe un nivel înalt de protectie a mediului. Mediul trebuie sa fie integrat în definirea si punerea în aplicare a tuturor politicilor economice si sociale ale Uniunii Europene, inclusiv comert, industrie, energie, agricultura, transport si turism.

2. PRINCIPII FUNDAMENTALE ÎN DREPTUL MEDIULUI

2.1.Principiul cooperării

În cadrul obligaţiei generale a statelor de a coopera, sunt incluse o serie de alte obligaţii cu caracter specific, care vizează:
??schimbul de informaţii;
??necesitatea notificării şi consultării cu statele potenţial afectate;
??cerinţa coordonării la nivel internaţional a activităţilor de cercetare.

Schimbul de informaţii reprezintă un aspect fundamental al protecţiei mediului prin componenta programului care vizează evaluarea mediului
global (Earthwatch).
Planul de Acţiune al Conferinţei de la Stockholm a urmărit instituţionalizarea schimbului de informaţii, pentru a asigura circularea cunoştinţelor în cadrul comunităţilor ştiinţifice şi pentru a furniza factorilor de decizie la toate nivelurile cele mai bune cunoştinţe disponibile, în forma utilă şi la momentul oportun.

PLANUL DE ACŢIUNE AL CONFERINŢEI DE LA STOCKHOLM, Recomandări
pentru măsuri la nivel internaţional, Recomandarea 2
1. Se recomandă ca Guvernele să desemneze...domeniile în care şi-au asumat obligaţii (sau în care sunt pregătite să îşi asume obligaţii) privind un program pe termen lung, pentru ameliorarea mediului nivel global.
a) În acest sens, ţările sunt invitate să împărtăşească la nivel internaţional, toate informaţiile importante privind problemele cu care se confruntă şi soluţiile pe care le concep pentru dezvoltarea acestor domenii.
...
c) Ţările care doresc să lanseze un program de ameliorare a mediului, trebuie să fie pregătite să coopereze la nivel internaţional şi să primească îndrumări şi asistenţă de la organismele internaţionale competente.
Suplimentar faţă de contribuţia semnificativă pe care o aduce la aprofundarea înţelegerii problemelor de mediu, prin cerinţele de raportare periodică, schimbul de informaţii reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente pentru monitorizarea implementării la nivel naţional, a obligaţiilor asumate la nivel internaţional, pentru protecţia mediului.Principiile notificării şi consultării cu statele al căror mediu poate fi afectat s-au cristalizat în numeroase tratate internaţionale. Astfel:

a) Principiul notificării preliminare impune obligaţia fiecărui stat care are
planificată o activitate ce poate produce un prejudiciu, de a furniza în timp util statului potenţial afectat, toate informaţiile necesare, pentru ca acesta să poată lua măsurile care se impun pentru a preveni pagubele ce pot fi provocate asupra teritorilului său şi, dacă este necesar, de a demara consultări cu statul în cauză.
Declaraţia de la Rio confirmă principiul notificării preliminare: