Definirea costurilor si a cheltuielilor

„Cunoaşterea activităţii economice, gestiunea resurselor impun studierea factorilor de producţie nu numai în procesul alocării şi combinării ci şi în consumarea lor. O dată cu aceasta, este necesară calcularea costului de producţie, a cărei problematică ţine de nivelul microeconomic, deoarece întreprinderile, ca centre de decizie, combină, într-un fel sau altul, factorii de producţie, efectuează cheltuieli de resurse şi obţine rezultate.

Referat Definirea costurilor si a cheltuielilor
Consumul factorilor de producţie înseamnă întrebuinţarea nemijlocită a acestora la producerea de bunuri materiale şi servicii, în căreia resursele economice alocate se regăsesc într-o formă naturală concretă şi/sau valorică în preţurile rezultatelor obţinute.
Gestiunea factorilor de producţie presupune evaluarea în bani a consumului acestora şi, deci, cunoaşterea costului; aceasta se impune cu atât mai mult în contextul resurselor limitate, care acţionează restrictiv. Pentru orice producător, încă înainte de a avea loc producţia, în faza de informare şi documentare, se ridică problema, aparent simplă: cât costă producerea bunului respectiv? Un cost de producţie, pe unitatea de rezultat, mai mic permite obţinerea de profit mai mare, asigură menţinerea clienţilor şi dă, totodată satisfacţie acţionarilor, consiliului de administraţie, salariaţilor, în ansamblu. Iată de ce se poate spune că acţiunile agenţilor economici sunt ghidate de costuri."
„Costul de producţie ocupă un loc important în sistemul categorial al economiei politice, fiind unul dintre cei mai sintetici indicatori ai activităţii economice reflectând gradul de eficienţă a acesteia prin structura, mărimea şi evoluţia sa."
„Costul constituie un raport, o corelaţie între forma bănească a cheltuielilor pe care le efectuează o întreprindere pentru desfăşurarea producţiei sale într-o perioadă de timp determinată şi cantitatea de bunuri materiale, lucrări şi servicii care formează această producţie exprimată în anumite unităţi de măsură.
Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor corespunzătoare consumului de factori de producţie, pe care producătorii le efectuează pentru producerea şi vânzarea de bunuri materiale sau pentru prestarea de servicii."
„Exprimarea bănească a cheltuielilor, independent de mărimea şi importanţa lor, permite aducerea la un numitor comun a consumurilor de factori de producţie diferiţi şi pe această bază, devin posibile măsurarea şi compararea lor."
Aceste cheltuieli sunt determinate de desfăşurarea concretă a procesului de producţie care este inseparabil legat de folosirea productivă a celor trei elemente fundamentale ale sale:
mijloace de muncă: maşini, utilaje, clădiri.
obiectele muncii: materii prime şi auxiliare, combustibili şi energie, rezultate dintr-un proces de muncă anterior.
forţa de muncă.
Folosirea productivă a acestor trei factori determină într-un fel consumarea lor care constituie baza cheltuielilor de producţie. Fiind utilizaţi în procesul de producţie potrivit rolului şi însuşirilor diferite, factorii fundamentali ai procesului de muncă contribuie în mod diferit la formarea cheltuielilor care constituie obiectul calculaţiei.
În forma lor naturală, mijloacele de muncă de felul maşinilor, agregatelor, instalaţiilor şi clădirilor participă integral la obţinerea produselor păstrându-şi forma iniţială şi utilizate fiind în aceeaşi calitate în decursul mai multor perioade de gestiune, aceste mijloace dau naştere la o cheltuială numită amortizare, care delimitată la nivelul unei perioade de gestiune reprezintă numai o parte din valoarea cu care au intrat ele în procesul de producţie şi anume acea parte pe care mijloacele respective au pierdut-o prin uzare.
În ceea ce priveşte obiectul muncii acesta fie că se transformă intrând în mod natural în componenţa noului produs, fie că se consumă în procesul de muncă (energia) devin cheltuieli pentru întreaga lor valoare deoarece valoarea de întrebuinţare dispare după un singur ciclu de producţie.
Forţa de muncă care pune în mişcare uneltele, maşinile, ocazionează cheltuieli de salarizare a muncii, cheltuieli de producţie şi de desfacere care formează costul şi intră în obiectul calculaţiei neputând fi confundate cu categoria cheltuielilor în înţelesul ei larg generic.
In extenso prin cheltuială se înţelege expresia valorică a consumului de mijloace băneşti pentru satisfacerea necesităţilor de consum productiv sau neproductiv.
Noţiunea de cheltuială, în general, are deci un înţeles mai cuprinzător decât noţiunea de cheltuială de producţie şi de desfacere. Ea exprimă pe lângă cheltuielile care sunt cuprinse în costuri şi transformarea de mijloace băneşti în valori materiale prin cumpărarea sau utilizarea efectivă a unor fonduri speciale existente la nivelul întreprinderii.
Cheltuiala nu constituie costuri şi nu formează obiectul calculaţiei deoarece nu sunt legate de obţinerea şi de desfacerea producţiei. Baza cheltuielilor de producţie o constituie consumurile productive care intervin în întreprinderi. Nu orice consum productiv intră în costuri. Astfel substanţele care provin direct din natură (aer) nu pot constitui costuri deoarece ele, nefiind produse ale muncii omeneşti, nu au valoare şi deci nu pot fi exprimate în bani. Există mijloace de muncă a căror utilizare nu dă naştere la cheltuieli de producţie (pământul). Aşadar, pentru a fi cuprinse în costuri, consumurile productive, cheltuielile materiale trebuie să se poată exprima în bani.
Exprimarea obligatorie a consumurilor productive în bani cu ajutorul unităţilor monetare nu trebuie să ducă la concluzia că noţiunea de cheltuială de producţie este sinonimă cu noţiunea de dare de bani, de plată. Plăţile constituie în toate cazurile cheltuieli dar numai în sens financiar, în sensul dării de bani. Factorul determinant care hotărăşte dacă o cheltuială financiară constituie sau nu cost este consumul, adică legătura nemijlocită cu producţia. Astfel, o psrte dintre plăţile efectuate de o întreprindere (apă, canal, salubritate, cheltuieli pentru reclamă, contravaloarea abonamentelor) reprezintă echivalentul unor consumuri sau servicii efectuate în favoarea procesului de producţie şi se cuprind în costul producţiei.