Culturi cereale. Orzul si meiul

Orzul se numara printre cele mai vechi plante luate în cultura. Sînt mentiuni ca el s-a cultivat din epoca de piatra, o data cu primele începuturi ale agriculturii. Orzul are multiple întrebuintari în alimentatia omului, în furajarea animalelor si în industrie. Orzul este folosit în alimentatia omului sub forma de arpacas, crupele obtinute din boabe de orz prin perlare se folosesc la prepararea supelor si sosurilor, iar macinate se folosesc în hrana sugarilor si la prepararea unor specialitati. Boabele de orz reprezinta un furaj concentrat foarte bun pentru animalele puse la îngrasat, cele producatoare de lapte si animale tinere. Paiele de orz depasesc valoarea nutritiva a celor de grîu, ovaz si secara, fiind folosite ca un bun nutret fibros.

Referat Culturi cereale. Orzul si meiul
Coltii (germenii de malt) si borhotul de bere au o buna valoare furajera, contribuind la stimularea productiei de lapte a vacilor. În obtinerea maltului si a berii orzul este folosit înca din antichitate, avînd o larga utilizare si în zilele noastre. Orzoaica datorita uniformitatii boabelor, a continutului mai scazut în proteine si mai bogat în amidon este materia prima cea mai buna la fabricarea berii.

Particularitati biologice

Temperatura minima de germinare este 3-4 grade C., optima 20 grade C., maxima 28-30 grade C., iar cantitatea de apa circa 48% din masa boabelor. Radacina este mai redusa cu 8,7% din masa totala a plantei decît a grîului. La înfratire fiecare frate formeaza radacini proprii ca si la grîu secara si ovaz. Orzul are puterea de strabatere mai redusa decît alte cereale.

Semanat prea adînc (6-7 cm) daca solul formeaza crusta puternica, deseori coltul nu poate sa rasara. Orzul are înfratirea mai buna decît grîul secara sau ovazul. Orzul de toamna are înfratirea mai buna decît orzul de primavara. La orzoaica înfratirea trebuie sa fie mai slaba pentru a nu reduce uniformitatea plantelor si respectiv a boabelor. Orzul si orzoaica de primavara au perioada de vegetatie de 90 - 120 zile.

Cerintele fata de clima si sol

Sînt în general mai reduse decît la grîu dar aceste cerinte sînt dependente de forma cultivata. Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decît grîul, secara si ovazul. Orzul de primavara (furajer) avînd perioada de vegetatie scurta, reuseste în climate uscate sau cele aspre. Orzoaica pentru a realiza calitatea ceruta în fabricarea berii se cultiva în zone mai racoroase si umede, unde continutul proteic în boabe este mai scazut, prin prelungirea perioadei depunerii amidonului.

Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decît grîul sau secara de toamna rezistînd pîna la -15 grade C., la nivelul nodului de înfratire daca a parcurs procesul de calire. Avînd perioada de vegetatie mai scurta orzul evita seceta, maturizîndu-se înainte de secetele de vara, scapînd astfel mai usor de sistavire comparativ cu grîul. Fata de sol orzul este mai pretentios decît grîul avînd sistemul radicular cu capacitate mai redusa de absorbtie si perioada de vegetatie mai scurta.

Rotatia

În stabilirea plantei premergatoare se are în vedere forma de orz cultivata si scopul culturii. Respectarea unei rotatii corespunzatoare la orz, fara cheltuieli suplimentare asigura sporuri de productie de peste 20%. Cele mai bune premergatoare pentru orzul de toamna sînt leguminoasele anuale si perene, borceagurile, rapita. Orzoaica de primavara se seamana dupa plante care lasa solul curat de buruieni si într-o buna stare de fertilitate, însa nu prea bogati în nitrati. Bune premergatoare sînt cartoful si sfecla de zahar fertilizate, sau porumbul daca resturile organice au fost tocate si bine îngropate sa nu îngreuneze semanatul.

Fertilizarea

Consumul specific de substante nutritive la orz este apropiat de cel al grîului. Astfel pentru 1000 kg boabe plus productia corespunzatoare de paie, orzul consuma în medie între 24-29 kg N, 11-13 kg P si 21-28 kg K. în substanta activa. Gunoiul de grajd desi asigura sporuri de productie nu este valorificat economic de orzul de toamna nici de orzoaica. Deoarece gunoiul de grajd se aplica altor plante, orzul se fertilizeaza în general cu îngrasaminte chimice.

Pentru toate formele de orz azotul se aplica primavara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 - 1/3), numai dupa premergatoare care saracesc solul (floarea soarelui, porumb). Administrarea îngrasamintelor cu fosfor se face sub aratura de baza. Îngrasamintele cu potasiu se aplica pe terenurile slab aprovizionate în acest element, administrîndu-se 80 - 100 kg/ha potasiu pentru orzul de t-na. Pentru orzoaica de primavara dozele de NPK recomandate sînt urmatoarele 40-60 kg/ha N; 40-60 kg/ha P; 30-40 kg/ha K în substanta activa.

Amendamentele atît pentru orzul de t-na cît si pentru orzoaica de primavara se recomanda sa se aplice pe solurile acide, constituind o masura necesara pentru a asigura productii ridicate. În functie de aciditatea solului se aplica 3-6 tone/ha îngrasaminte calcaroase o data la 6-7 ani sub aratura de baza, de preferinta nu în anul semanarii orzului de t-na ci în anii anteriori).