Campania electorala

Viata politica din Romania a fost dominata in ultimul deceniu de lupta intre partidele de dreapta si centru-dreapta si principalul reprezentant al stangii, actualul Partid Social-Democrat (PSD), care se identifica cu fostul Front al Salvarii Nationale, infiintat imediat dupa revolutie. Alternanta la guvernare s-a facut din patru in patru ani, fara exceptii: PSD, intre 1992-1996, Conventia Democrata din Romania, alcatuita dintr-un grup de partide dintre care se evidentiaza Partidul National Liberal (PNL), Partidul National Taranesc Crestin-Democrat (PNTCD) si Partidul Democrat (PD), intre 1996-2000, PSD, intre 2000-2004, si Alianta Dreptate si Adevar (ADA), din 2004, din care fac parte PD si PNL. Aliantei D.A. li s-au alaturat pentru a alcatui majoritatea Partidul Conservator (PC), fost Partid Umanist Roman, care a participat initial la alegerile din 2004 impreuna cu PSD, dar care s-a reorientat in functie de cea mai buna oferta primita, dar si Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania (UDMR), care, reprezentand drepturile minoritatii maghiare, s-a aliat intotdeauna cu fortele aflate la putere.

Referat Campania electorala
Contextul politic
Ne aflam la momentul 2006, in prag de alegeri electorale prezidentiale si parlamentare, cu Traian Basescu, sef al statului, candidat la al doilea mandat consecutiv, din partea Partidului Democrat, si Calin Popescu Tariceanu, prim-ministru, candidat din partea Partidului National Liberal. Chiar daca raportul de tara primit in plina campanie electorala poate fi interpretat de adversarii lui Tariceanu ca fiind o nota nefavorabila data guvernarii, faptul ca primul ministru a iesit la rampa imediat dupa anuntarea concluziilor raportului si a expus intr-o maniera realista punctele pozitive si negative ale acestuia ii confera in final un plus de imagine. Si asta deoarece din mesajul Uniunii Europene se poate intelege foarte bine faptul ca avem mari sanse sa ne integram la 1 ianuarie 2007, iar problemele care ne-au fost semnalate ultima data sunt in curs de solutionare.
Pentru aceasta campanie electorala Calin Popescu Tariceanu si Partidul National Liberal se bazeaza pe votul oamenilor cu o viziune politica si sociala liberala, de dreapta, care locuiesc, de regula, in zona urbana, precum si pe votul oamenilor de afaceri, al celor care detin societati comerciale, si al angajatilor din companiile private. De asemenea, avand in vedere istoria recenta a Romaniei, in comunism, asteptam o orientare a tineretului spre „dreapta", spre doctrina liberala. In plus, campania pentru Calin Popescu Tariceanu porneste sub auspicii favorabile, pozitia de prim-ministru conferindu-i un avantaj clar in fata electoratului, daca ne gandim ca aparitiile frecvente in mass-media pot aduce un plus la capitolul imagine, iar un segment destul de important din alegatori tinde sa simpatizeze cu puterea. Este adevarat ca, in situatia de fata, Traian Basescu vine cel putin cu acelasi avantaj, plecand din functia de sef al statului, motiv pentru care echipa de campanie a lui Tariceanu a tinut sub observatie fiecare miscare a lui Basescu. Candidatura lui Mircea Geoana a fost tratata cu toata serioazitatea, in ciuda scandalurilor care au zguduit principalul partid de opozitie - PSD, si au provocat scaderea acestuia in sondaje.
De altfel, echipa lui Calin Popescu Tariceanu a lansat in presa, sub anonimat, si comunicate care nu infatiseaza intr-o lumina pozitiva principalii contracandidati. Stirile aparute in presa (revista Formula AS) despre Basescu si Geoana si „furnizate" de echipa de campanie a PNL sunt anexate prezentei lucrari. Motivul pentru care nu ne-am axat asupra unuia singur dintre cei doi a fost acela ca ambii contracandidatii puteau reprezenta un actor politic principal pe axa electorala centrala, pornind de la premisa ca Tariceanu se va plasa in perceptia majoritatii alegatorilor pe axa centrala. (Basescu are o optiune serioasa pentru ocuparea unuia dintre cele doua locuri, dar nici candidatura lui Mircea Geoana nu poate fi ignorata, asa cum am mai precizat, daca avem in vedere inclinatia alegatorilor catre PSD, catre social-democratie - este posibil ca lucrurile sa se schimbe definitiv o data cu iesirea lui Ion Iliescu din cursa pentru presedintie, dar revenirea in forta a PSD este de asteptat). Ceilalti candidati nu reprezinta, in principiu, un pericol evident, acestia finnd constienti de pozitia reala pe axa electorala. Singurul motiv pentru care sunt angrenati in cursa pentru presedintie este incercarea de a obtine cat mai multe voturi pentru partidele pe care le reprezinta si posibilitatea de a constitui un partid important in cazul unei aliante guvernamentale post-electorale.