Calomnia

Tendinta societătii de a o proteja de "invazii nejustificate şi lovituri nedrepte" demonstrează, conform spuselor judecătorului Stewart, valoarea pe care societatea o ataşează "demnităţii şi valorii fiintei umane".

Calomnia
Stewart se referea la legea calomniei, "aşa imperfectă cum e", ca la singurul mijloc legal de a răzbuna sau redobândi o reputatie întinată. În Statele Unite, oamenii pot intenta proces pentru cuvinte tipărite sau rostite care "diminuează stima, respectul, bunăvoinţa sau încrederea" pe care ceilalti o au în ei, sau pentru limbajul care incită la "sentimente sau opinii negative sau neplăcute" despre aceştia.

Calomnia
Cei care consideră că au fost calomniati pot intenta proces şi cere despăgubiri. Legea care permite indivizilor să intenteze proces pentru întinarea reputatiei dă naştere unor riscuri financiare pentru presă şi profesionişti. Centrul pentru Apărarea împotriva Calomniei, organizatie care monitorizează legea calomniei, a oferit un raport conform căruia media daunelor oferite pentru calomnia în presă în 1997 a fost de 590.000 de dolari.

Calomnia
Cea mai mare sumă hotărâtă de un juriu ca plată pentru astfel de daune a fost de 222 milioane de dolari. În 1997, Curtea Supremă a refuzat să ofere un milion de dolari într-un proces intentat ABC pentru un fapt din 1992 legat de emisiunea World News Tonight with Peter Jennings, în care televiziunea afirma că o maşină de reciclat gunoiul "nu functionează". Tribunalele au tratat fabricantul maşinii ca pe o persoană privată, pentru că firma nu se implicase în respectiva controversă.

ABC a afirmat că producătorul trebuie considerat o persoană publică, pentru că şi-a promovat produsul în fata autoritătilor locale ca solutie pentru situatia existentă. Persoanele private şi publice trebuie să facă demonstratii diferite în fata juriului.

Terminologia calomniei

Defăimarea reprezintă expresia care atinge poziţia socială prin formulări menite să atace personalitatea şi calităţile profesionale. Defăimarea poate lua fie forma calomniei, fie a injuriei. În mod tradiţional, defăimarea în scris, precum şi cea difuzată prin presă, a fost numită calomnie, iar cea transmisă oral, injurie. În urma proceselor de calomnie se câştigă mult mai mult decât în cazul celor datorate injuriei, pentru simplul fapt că defăimarea în scris pare să prejudicieze reputaţia mai mult decât o face injuria.

De asemenea, cuvân'tul scris circulă pe arii mult mai largi. În plus, se consideră că autorul calomniei îşi premeditează efectele afirmaţiilor, în timp ce injuria este un gest spontan. Pentru că injuria e considerată mai puţin prejudiciantă, pentru a câştiga un astfel de proces, reclamantul trebuie să dovedească faptul că defăimarea l-a făcut să piardă sume importante. În cazul calomniei, astfel de premise nu sunt necesare.

Partea vătămată

Fiecare individ are dreptul de a-şi proteja reputaţia, fapt pentru care poate acţiona în justiţie pe cel care îi aduce prejudicii în acest sens. Totuşi nici o persoană nu poate intenta proces în numele altcuiva: rude, parteneri de afaceri, subalterni ai celor calomniaţi nu se pot bucura de câştigarea procesului pretinzând că ei au fost cei defăimaţi.

Distrugerea reputaţiei este o chestiune individuală, ea nu se poate extinde şi asupra rudelor apropiate sau partenerilor de afaceri. De asemenea, nu se poate acţiona în justiţie în numele unei persoane decedate, chiar dacă reputaţia sa a avut de suferit.