Aspecte teoretice si practice privind relatia prefect autoritatiale administratiei publice comunale

Capitolul I. Prefectul- Statutul constituţional şi legal actual

Instituţia prefectului îşi are reglementarea legală în prezent în Legea nr. 340/2004, cu modificările care i s-au adus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.179/2005. În Constituţie el este reglementat în Capitolul V, Secţiunea a 2-a, consacrată Administraţiei publice locale, art.123, intitulat Prefectul.

Referat Aspecte teoretice si practice privind relatia prefect autoritatiale administratiei publice comunale
Faptul că prefectul este reglementat în secţiunea consacrată administraţiei publice locale, alături de consiliul local, primar şi consiliul judeţean, nu trebuie să determine concluzia că el reprezntă o autoritate a administratiei publice locale. Raţiunea pentru care legiuitorul constituant a găsit de cuviinţă să- plaseze în această parte a legii fundamentale rezidă din rolul pe care îl îndeplineşte, acela de autoritate care veghează asupra legalităţii activităţii desfăşurate de organele autonome locale, rol pe care doctrina îl evocă prin sintagma consacrată de tutelă administrativă.
Prefectul este agentul statului şi un organ unipersonal care reprezintă Guvernul şi administraţia centrală la nivelul judeţului.
Activitatea prefectului, ca autoritate a administraţiei de stat în teritoriu, se derulează, în principal, pe două componente esenţiale, care rezultă din calitatea sa de reprezentant al Guvernului în teritoriu :asigură conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, pe de o parte, şi respectiv supravegherea respectării legii de către autorităţile administraţiei publice locale, pe de altă parte.

Raporturile dintre prefect şi autorităţile autonome locale
În conformitate cu art.123 alin.4 din Constituţie între prefect, pe de o parte, şi consiliile locale şi primari, consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raportuiri de subordonare. Dispoziţia este reluat, într-o formulare identică, de articolul 12 din Legea nr.3402004 privind prefectul şi instituţia prefectului.
Raporturile dintre ele sunt de colaborare, aşa încât, prefectul, pe de o parte şi autorităţile administraţiei publice locale, pe de altă parte să-şi desfăşoare activitatea fără presiuni şi imixtiuni. Statutul de reprezentant al Guvernului în teritoriu îi conferă prefectului aptitudinea de a veghea pentru ca activitatea consiliilor locale şi a primarilor, a consiliilor judeţene ţi a preşedinţii acestora să se desfăşoare în conformitate cu prevederile legale.

Dreptul de tutelă administrativă
Prin art.120 alin 1 care normează un drept al Guvernului de conducere generală a administraţiei publice, rezultă că puterea centrală exercită un drept de tutelă administrativă generală asupra structurilor administrative din teritoriu. Acest drept de tutelă administrativă are un conţinut specific în funcţie de subordonarea sau nesubordonarea directă a autorităţilor publice locale fată de centru.
Subiectele de drept public asupra cărora se exercită acest drept de tutelă sunt, pe de o parte, structurile administrative deconcentrate( prefectul, serviciile publice deconcentrate şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale), iar pe de altă parte, autorităţile locale autonome(primarul şi Consiliile locale şi judeţene).
Dreptul de tutelă asupra structurilor teritoriale deconcentrate reprezintă un drept a cărui natură presupune în principiu toate consecinţele normative ce rezultă din subordonarea ierarhică a acestor autorităţi faţă de centru: dreptul de a modifica, suspenda sau revoca actele adoptate de către acestea sau dreptul de a sancţiona aceste structuri(posibilitatea constituţională şi legală de creare a acestor organisme de execuţie şi organizare va executării deciziilor normative centrale, permite prin paralelism şi posibilitatea de revocare din funcţie sau chiar de dizolvare a acestora ca una dintre cele mai aspre sancţiuni).
Acest drept se exercită fie direct de către ministere şi celelalte organe de specialitatea ale administraţiei publice centrale faţă de propriile structuri de specialitate din teritoriu sau de către Guvern asupra reprezentanţilor săi în teritoriu, prefecţii, fie indirect de către prefecţii asupra serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, pe care le conduce.
Dreptul de tutelă asupra autorităţilor locale autonome se exercită într-o modalitate indirectă, prin intermediul instituţiei prefectului, şi este circumstanţiat de către constituantul român în art.123 alin.5 :"Prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept."
Fundamentul acestui drept de tutelă rezidă în fapt în respectul principiului constituţional al legalităţii impus prin art.1 alin.5 din Constituţie.
Aceste autorităţi locale nu se găsesc într-un raport de subordonare directă faţă de puterea centrală, având un caracter autonom, fiind alese şi reprezentând voinţa electoratului local, însă, plasarea lor de către însuşi constituantul român în cadrul sistemului administraţiei publice şi atribuirea competenţei generale de conducere a acestui sistem Guvernului, le plasează sub imperiul unei subordonări virtuale, am putea spune, făţă de centru.