Apa si proprietatile sale

După cum bine ştim formula exactă a moleculei de apă este H2O (2 atomi de hidrogen sunt legaţi de un atom de oxigen), formula a fost înfiinţată de italianul Stanislau Cannizzarro. Apa curată este transparentă, inodoră şi nu are gust. În strat subţire este incoloră iar în strat mai gros albastră

Referat Apa si proprietatile sale
Anomalia densităţii apei are o mare influenţă asupra climei planetei şi a vieţii animalelor şi plantelor. Când apa râurilor, a lacurilor şi a mărilor scade sub 4 grade, ea nu mai cade la fund ci, fiind mai uşoară rămane la suprafaţă şi îngheaţă aici. Fiind protejate de stratul de gheaţă, apele mai adânci nu îngheaţă până la fund, ci au, sub stratul de gheaţă, temperatura de 4 grade la care viaţa poate continua.

Apa lichidă din natură nu este niciodată pura, fiindcă ea dizolvă o parte din substanţele solide şi gazoase cu care vine în contact. Cea mai curată apă este apa de ploaie sau din topirea zăpezii.

Apa izvoarelor şi a râurilor conţine dizolvate gazele din atmosferă: oxigen, azot şi bioxid de carbon, apoi cationii: calciu, magneziu, sodiu, şi anionii de carbonat, sulfat şi clorură. Cea mai importantă sare conţinută în apa de izvor sau de râu este carbonatul acid de calciu.O apă conţinând mult carbonat acid de calciu, o apă dură, nu face spumă cu săpunul deoarece el se descompune la fierberea apei în carbonat de calciu insolubil.

Apa potabilă ca şi aerul este vitală pentru om. Un om consumă în medie 2l de apa pe zi. Fără apă, omul nu poate supravieţui. În apă potabilă se găsesc dizolvate până la 0,5 g/l săruri minerale şi mici cantităţi de aer.

Apă minerală conţine săruri minerale şi dioxid de carbon. Ea este recomandată mai ales în timpul verii, când prin transpiraţie omul pierde o mare cantitate de săruri minerale. Apele din râuri au o compoziţie variabilă. Sunt în general slab mineralizate. Conţin Ca2+ şi HCO3- şi mai rar SO42- şi Cl. Apele mãrilor şi oceanelor sunt puternic mineralizate. Mările interioare au concentraţii în săruri, fie mai mari (Marea Mediterană), fie mai mici (Marea Neagră- în special NaCl) comparativ cu apele oceanelor. În cazul Mării Moarte, concentraţia de sãruri este atât de mare încât viaţa nu poate exista.

Apa ca solvent multe din substanţele compuse ce sunt necesare vieţii pot fi dizolvate în apă. În timpul formării şi deplasării în atmosfera a picăturilor de ploaie, hidrogenul, oxigenul şi dioxidul de carbon sunt gaze ce se dizolvă în aceste picături. De asemenea, toate plantele îşi extrag substanţele hrănitoare din apa în care acestea sunt dizolvate.

Sãrurile apei de mare conţin 89% cloruri, 10% sulfaţi, 0,2% carbonaţi. Totalitatea apei pe pãmânt este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97% în oceane şi mări, 2% în calote glaciare şi 1% în râuri, lacuri, pânze subterane.Pentru epurarea apei se folosesc: ozon, clor, hipoclorit de calciu (apă de Javel), cloramină. În cazul clorului se utilizează aproximativ 0,1 mg clor la litru. O cantitate prea mare de clor dă însă apei un gust dezagreabil şi chiar un miros urât. Serviciile americane adaugă apei potabile puţină fluorură de sodiu, pentru a combate cariile dentare.

Stările de agregare ale apei
Corpurile se pot afla în stare solidă, lichidă sau gazoasă şi pot trece dintr-o stare în alta. Când îngheaţã, apa se transformã în solid, iar când fierbe se transformã în vapori. Când gheaţa se topeşte, trece din stare solidă în stare lichidă, adică apă. Când apa fierbe, se transformă în gaz, adică vapori. Trecerea unui corp din strare solidă în stare lichidă şi din stare lichidă în stare gazoasă se face prin încălzire, care îi furnizeazã energie calorică, intensificând astfel agitaţia moleculară.

Molecula de apă
• În 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formează prin explozia unui amestec de hidrogen şi oxigen, cu ajutorul scânteii electrice.
• În 1783, Lavoisier a repetat experienţa, realizând pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă.
• În 1805, Humboldt şi Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen şi un volum de oxigen.
• Apa naturală constă în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereazã 18 specii de molecule de apã.
• Apa pură este întotdeauna un amestec de apă uşoarã (H2O) şi de cantităţi extrem de mici de apă grea (D2O) şi apă hipergrea (T2O).

• După compoziţie, apele minerale pot fi: acide (conţinut ridicat de CO2), alcaline (predomină sulfaţii de magneziu şi sodiu), sulfuroase (conţin sulfuri alcaline), feruginoase (conţin carbonaţi de fier di şi trivalent).
• Ţara noastră are un potenţial ridicat de ape minerale. Sunt cunoscute staţiunile balneo-climaterice ca cele de la Buziaş (ape carbogazoase şi feruginoase), Călimăneşti, Govora, Căciulata (ape sulfuroase), Slănic Prahova, Ocna Sibiului (saline).
• Factorii determinanţi ai efectului terapeutic precum: termalitate, prezenţa gazelor dizolvate (O2, CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenţa unor substanţe de natură minerală sau organică permit utilizarea acestor ape în tratarea unei game foarte largi de afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos şi boli endocrine.

Apa ca o sursă preţioasă
Datorită creşterii populaţiei mondiale şi a altor factori, tot mai puţini oameni beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creşterea producţiei, o distribuţie mai bună, şi nerisipirea resurselor deja existente. Din acest motiv, apa este o resursă strategică pentru multe ţări. Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă şi controlul acesteia. Experţii prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creşterii populaţiei mondiale şi creşterii contaminării prin poluare şi încălzire globală.