Apa in sistemele biologice

Apa in sistemele biologice
Apa este componetul principal al oricărui sistem biologic. Organismele vii reprezintă sisteme apoase înal compartimentate.În evoluţia sa ontogenetică peocentul din corpul uman descreşte continuu de la 97% la embrionul de două luni la 67 - 74% pentru nou născut şi 58-67% în cazul organismului adult.
Apa in sistemele biologice

Referat Apa in sistemele biologice
Apa in sistemele biologice
Datorită diferenţierii celulare cu fiecare nouă zi de viaţă şi datorită apariţiei ţesuturilor dense, are loc o descreştere a conţinutului de apă. Apa este o moleculă triatomică, formată din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen.

Apa in sistemele biologice
Este o moleculă plană caracterizată prin distanţa de 0,958Å dintre atomii de hidrogen şi atomul de oxigen în planul XoY, cât şi de unghiul de 105° pe care îl formează axele celor doi atomi de hidrogen faţă de atomul de oxigen.

Apa in sistemele biologice
Cei 10 electroni ai moleculei de apă sunt distribuiţi astfel: doi electroni ai oxigenului pe primul strat - se găsesc în permanenţă în apropierea nucleului; 8 electroni de valenţă gravitează pe nişte orbite eliptice alungite.

Apa in sistemele biologice
Două perechi de electroni se află pe orbite axate pe direcţiile O - H. Aceştia sunt electroni ce formează legături covalente.
Alte două perechi de electroni gravitează pe două orbitew situate perpendicular pe planul nucleului (electroni neparticipanţi) molecula de apă are structură tetraedică - nucleul de oxigen este în centru.

Apa in sistemele biologice
Molecula de apă poate forma legături coordinative, punţi de O2 cu alte molecule. Fiecare moleculă de apă se poate lega coordinativ cu alte patru molecule formând structuri spaţiale (ex: gheaţa).

Cei 10 electroni ai moleculei de apă sunt sistribuiţi astfel: doi electroni ai oxigenului pe primul strat - se găsesc în permanenţă în apropierea nucleului; 8 electroni de valenţă gravitează pe nişt orbite eliptice alungite.

Două perechi de electroni se află pe orbitr axate pe direcţiile O-H. Aceştia sunt elctroni care formează legături covalente.
Alte două perechi de elctroni gravitează pe două orbite situate perpendicular pe planul nucleului, molecula de apă are structură tetraedrică - nucleul de oxigen este în centru.

Legătura dintre atomul de oxigen şi atomii de hidrogen în molecula de apă este o legătură covalentă cu caracter parţial ionic (40%) care confera oxigenului o încărcare electrică negativă şi hidrogenului o încărcare electrică pozitivă. Comportarea electrică a moleculei de apă este în acest caz dipol.

Între moleculele de apă vecine se formează legături de hidrogen , fiecare moleculă putând forma două legături de hidrogen. Datorită configuraţiei dipolare a moleculei de apî se crează în jurul său un câmp electrostatic intens ceea ce permite legarea cu alte molecule de apă vecine prin legături de hidrogen. Ruperea legăturilor intermoleculare se face cu un consum de energie proporţională cu intensitatea legăturilor intermoleculare.

Modele de structură a gheţii şi apei lichide

Apa se găseşte în natură în cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă. Fiecare din cele trei stări prezintă particularităţi de structurare datorită caracterului dipolar a moleculei de apă şi a legăturilor de hidrogen pe care această moleculă le poate realiza.
Starea gazoasă

Cu ajutorul difracţiei cu raze X pe cristale de gheaţă s-a demonstrat că moleculele de apă sunt dispuse în structură spaţială tetraedrică.