Agricultura

Agricultura, cultivarea pământului pentru a creşte plante a constituit ramura principală de la începuturile civilizaţiei. Ea asigură cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru îmbrăcăminte şi alte materii prime pentru industrii. Agricultura, cultivarea pământului pentru a creşte plante a constituit ramura principală de la inceputurile civilizaţiei. Ea asigură cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru îmbrăcăminte şi alte materii prime pentru industrii. Când europenii au descoperit ţinuturile îndepărtate, ei au găsit multe culturi exotice. Grăbiţi să le exploateze, ei au pus rapid la punct un sistem comercial care a dezechilibrat drastic balanţa ecologica si economica a multor tari cu economie agrară.

Referat Agricultura

Iti este util acest referat?
Da-i o nota si ajuta-ti colegii!
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Încă de la începutul anilor 1500, aventurierii portughezi si spanioli, urmaţi de britanici, olandezi, francezi si germani, au început colonizarea suprafeţelor vaste situate la tropice. In Europa a crescut mult cererea pentru produsele care proveneau doar din regiunile tropicale sau sub-tropicale, printre care condimentele si băuturile. Se cereau si materiale pentru industrie, cum ar fi bumbacul sau cauciucul.

Prelucrarea ulterioara si exportul unor mărfuri atât de valoroase au stimulat mult dezvoltarea comerţului mondial, atât in domeniul alimentar, cat si al materiilor prime. Cererea pentru produse ca bumbacul sau cauciucul a dus la schimbarea caracterului agriculturii in tarile tropicale, mai ales atunci când terenurile destinate agriculturii de subsistenta erau înlocuite cu cele comerciale. In 1519, de exemplu, conchistadorul spaniol Hernan Cortes a gustat o băutura numita xocolatl ( ciocolata) la curtea lui Montezuma, regele aztec al Mexicului. Cortes a importat băutura in Europa unde a devenit foarte populara.

Arborele de cacao creste in stare sălbatica in regiunile tropicale ale Americii de Sud. Conchistadorii au sutinut cultivarea acesteia in toata America Centrala si de Sud si in Sud-estul Asiei. In urma cu aproximativ 100 de ani, cacaoa a ajuns pana in Africa de Vest, care astăzi produce cam jumătate din recolta mondiala. In Africa de Vest principalii producători de cacao sunt micii plantatori. In anumite regiuni micii acţionari tarani au jucat un rol foarte important in agricultura tropicala. Un alt eveniment de mare însemnătate a fost evoluţia noilor sisteme de administrare introduse la tropice de europeni. Printre cele mai importante dintre aceste scheme au fost plantaţiile, realizate pentru a produce recolte vandabile, pentru comercializare sau pentru barter, si nu doar pentru alimentarea familiei fermierului.

Pe plantaţii lucrau fie muncitori din zona, platiti cu salarii, fie sclavi. Aceste ferme erau organizaţii destul de independente. Pe ele se planta hrana necesara pentru muncitori, si importau personal, echipament si specialişti din tarile de baştina. Plantaţiile sunt de obicei întinse, intre 100 si 20.000 de hectare. După încetarea colonizării noile guverne au impartit vechile plantaţii in unitati mai mici si au distribuit pamantul printre tarani care adesea au continuat sa cultive recolte comerciale alături de cele destinate hranei de subzistenta. In unele regiuni, proprietarii plantaţiilor si-au vândut plantaţiile unor investitori străini sau unor companii multinaţionale care adesea angajau administratori sau muncitori locali. Unele plantaţii au fost practic închiriate de arendaşi.
Altele ca cele din Cuba, au devenit ferme de stat cu muncitori platiti de guvern.

Recoltele pentru comercializare includ recoltele anuale- bumbacul, iuta, orezul si tutunul, dar si recoltele perene- bananele, trestia de zahar care cresc vreme de mai mulţi ani. Arbuştii pereni sunt cei de cafea sau de ceai, iar arborii pereni sunt cei de cacao si doua tipuri de arbori care produc uleiuri alimentare, cocotierul si palmierul. La scara mondiala orezul este cultura predominant tropicala, deşi aproape întreaga producţie de orez este destinata consumului domestic. Cea mai mare parte a celorlalte culturi comerciale, cum ar fi cafeaua si trestia de zahar, este destinata exportului. Trestia de zahar este o cultura perena care se cultiva in regiunile tropicale si cele sub-tropicale nesupuse îngheţului. Ea se maturizează in 12-15 luni si este productiva, de obicei, vreme de 4-6 ani.

Zaharul a reprezentat unul dintre cele mai importate produse de export. In secolele 16-18 a făcut parte din comerţul triunghiular prin care vasele transportau sclavi din Africa in America, zahar din America către Europa si bunuri manufacturate din Europa către Africa. Cafeaua provine din doua specii principale Coffee Arabica si Coffee robusta. Cafeaua de cea mai buna calitate arabica-uşoara, se cultiva in ţinuturile înalte din America Centrala, de asemenea în Columbia, Kenya si Tanzania. Traiul producătorilor de cafea depinde de comerţul mondial. Din totalul producţiei mondiale de cafea, aproximativ 75% sunt destinate exportului. Administrarea unei plantaţii necesita investiţii mari dar si forţa de munca. Multe plantaţii sunt de monocultura, adică produc o singura cultura. Monocultura unor recolte cum ar fi cele de cafea, zahar si ceai duc la o scădere rapida a fertilităţii solului. Ca urmare, producţia de acest gen necesita mari cantităţi de fertilizatori.

Recoltele de monoculturi trebuie tratate si cu fungicide, ierbicide şi pesticide, dar aceste substanţe pot cauza mari probleme ecologice şi pot provoca mari dezechilibre ale mediului natural. Multe guverne ale noilor tari independente s-au opus agriculturii pe plantaţii pe care au asociat-o cu dominaţia coloniala, cu opresiunea exploatării pământului si oamenilor.

Pe de alta parte, experţii subliniază avantajele economice ale plantaţiilor, in general foarte eficiente. Administratorii plantaţiilor pot controla calitatea si cantitatea mult mai bine decât grupurile de mici proprietari. Ei deţin controlul asupra transporturilor, procesării si comercializării mărfurilor. Pe de alta parte, multe recolte de pe plantaţii necesita un timp înainte de a deveni productive. De exemplu, ceaiul necesita peste trei ani înainte de a ajunge la maturitate iar cacaoa peste opt ani înainte de a aduce un profit. De obicei micii acţionari nu-si pot permite asemenea investiţii pe termen lung. Nu toate marile plantaţii sunt cultivate cu monoculturi.

Unele plantaţii de zahar din Guyana produc cel mai adesea si alte recolte, cum ar fi orezul sau nucile de cocos. Alte plantaţii produc doua culturi principale, cum ar fi uleiul de palmier si cauciucul. Agricultura comerciala a adus bunăstare multor regiuni, înainte sărace. Dar trecerea de la agricultura de subzistenta la cea comerciala a cauzat si probleme. Scăderea producţiei de hrana a făcut ca anumite tari exportatoare de produse agricole din Africa, America si Asia sa importe alimente, cum ar fi grâul din Europa sau orezul din SUA.

Mulţi economişti sunt îngrijoraţi de problemele economice apărute din cauza schimbărilor in cererea mondiala a anumitor culturi. Plantaţiile de monoculturi, îndeosebi cele care produc culturi cu un ciclu de maturizare relativ lung, sunt vulnerabile la fluctuaţiile preţului mondial si la restricţiile comerciale ale acestor culturi. Din aceasta cauza numeroase tari in curs de dezvoltare, s-au îndatorat creând probleme pe termen lung.

Cea mai mare parte a populaţiei sărace a lumii este constituita din fermieri care cultiva doar atât cat sa-si satisfacă necesităţile. Este adevărat, aceasta forma de agricultura este mai puţin dăunătoare pentru natura decât agricultura moderna, comerciala.Cele patru mari forme de agricultura de subzistenta sunt: vânătoarea si culesul plantelor, păstoritul nomad, cultivarea diferitelor loturi si agricultura stabila. Fiecare dintre aceste forme reflecta un anumit stadiu de dezvoltare din istoria societăţii umane.

In urma cu aproximativ 12.000 de ani, cea mai mare parte a oamenilor, trăia din vânătoare, pescuit si cules. Aceasta implica uciderea animalelor sălbatice pentru carne si culesul plantelor si rădăcinilor comestibile printre care fragi, fructe şi seminţe sălbatice. Ca mod de viata, vânătoarea si culesul au avut un declin rapid după dezvoltarea agriculturii in urma cu aproximativ 12.000-10.000 de ani. O data cu descoperirea modului in care pot fi cultivate plantele si domesticit animalele, majoritatea oamenilor au devenit agricultori.